“Am pierdut totul.” – spune un om care a ramas fara ceva de care
crede ca depinde viata lui. Pentru unii “totul” poate insemna un lucru
anume, un loc de munca, o casa, o masina… Pentru sufletul unui om,
“totul” inseamna persoana iubita.
Oare exista om care sa nu fi simtit macar o data in viata lui ca a
pierdut totul? Si totusi, viata lui a continuat. A gasit putere sa se
desprinda de trecut, sa isi vindece ranile, sa isi invinga slabiciunile
si sa o ia de la capat: in alte locuri, cu alte lucruri, cu alti oameni,
cu alte povesti de viata.
Cand crezi ca ai pierdut totul, ar trebui sa iti amintesti ca inainte de
a avea acest “tot”, nu considerai ca nu ai nimic. Atunci cand spui ca
ai pierdut totul, ai pierdut, de fapt, doar un om care a ales alt drum, o
poveste care ti-ai fi dorit sa se termine cu happy end, visuri si, mai
ales, increderea in tine, in oameni, in povesti frumoase, in
iubire. Oamenii nu ne apartin, de aceea nu-i putem pierde. Ei ne
insotesc o vreme in calatoria noastra numita “viata”, apoi se alatura
altor oameni. Nimic nu ne garanteaza ca un om ne va insoti pana la
capatul calatoriei noastre: nici iubirea pe care i-o purtam, nici
loialitatea fata de el, nici promisiunile.
Oamenii au dreptul sa aleaga, iar atunci cand simt ca nu mai apartin
unui loc si unui suflet, pleaca. A depinde de un om, a-l transforma in
“totul” tau, a-ti limita intregul univers la o singura persoana, este o
greseala. A crede ca fara acel om nu mai ai nimic, ca nu mai poti face
nimic, ca nu mai insemni nimic este o greseala. A renunta la tot ce esti
si ce ai, doar pentru ca ai pierdut un singur om, este o greseala. A nu
mai crede in oameni, in visuri si in iubire, doar pentru ca un om te-a
abandonat, este o greseala.
“Totul” tau esti tu… si nu vei putea pierde totul decat atunci cand te vei pierde pe tine insuti
Irina Binder
