O palma de copil cat un cer

 Peste sufletul meu s-a aşternut în timp un strat gros de praf. Mi-l învelise , ca o cămaşă de ciment, protejându-mă, să nu care cumva să intre cineva în el şi să-mi deranjeze singurătatea. Şi pentru că era atâta linişte acolo, sufletul meu a adormit. Nehrănit şi neadăpat a prins cu timpul să se micşoreze. La început era cât un cer, apoi cât un nor, mai apoi cât o ploaie de vară, iar spre final cât o palmă de copil. Era atât de uşor încât puteam să-l port cu mine peste tot unde mergeam. Dar vai, unde mergeam? Căci rătăceam cu corpul meu în lumi pe care nu le vedeam, nu le atingeam, nu-mi picurau în ochii minţii lacrima frumuseţii. Mă împiedicam de zidurile acestor lumi şi căutam cu mâinile să simt ceva din ele. Ca un orb, palpam lucrurile fără sens pentru mine. Până într-o zi, când îngenuncheat sub povara singurătăţii, am simţit o mână de femeie cum îmi cuprinde sufletul. Ca o bataie a inimii, mâna ei pulsa, spre sufletul meu, viaţă. Şi am simţit cum acesta începe să crească. La început cât palma unui copil, apoi cât o ploaie de vară, mai apoi cât un nor şi într-un final cât un cer. Am început sa văd. Culorile lumii pe care doar o mângâiam cu palmele. Am început să miros. Miresmele celor care trăiau orbi în acea lume. Am început să simt. Zbuciumul sufletelor cimentate. Iar cel mai frumos lucru dintre toate, în acea lume noua, erai TU. Îmi cuprindeai sufletul în braţe, lăsându-ţi ochii să mă vadă, suflarea să mă răsufle, buzele sa mă inunde, mâinile sa mă fărâme, iubirea sa mă iubească, trupul tău să mă-ntrupească.

                                                                                                                     
                                                                                                                         Dacian Loi 

Femeia imatură şi Femeia matură

Femeia imatură îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să o sune un bărbat.
Femeia matură îşi face propriile planuri şi îi spune cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.
Femeia imatură vrea să-l controleze pe bărbatul din viaţa ei, cu care are o relaţie.
Femeia matură ştie că, dacă bărbatul este cu adevărat al ei, controlatul este absolut inutil.

Femeia imatură îl “verifică” pe bărbatul care nu a sunat-o.
Femeia matură este prea ocupată ca să observe că el nu a sunat.

Femeia imatură încearcă să “înlănţuiască” un bărbat utilizând sexul.
Femeia matură ştie că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să
o “înlănţuiască” el pe ea.

Femeia imatură falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminte să termine
bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc…
Femeia matură, în aceeaşi situaţie, spune “Opreşte-te”, se ridică, se îmbracă şi pleacă.

Femeii imature îi este frică de perioadele în care este pe cont propriu.
Femeia matură apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poate realiza
mari progrese personale.

Femeia imatură ignoră “băieţii buni”… aceştia pur şi simplu nu îi stârnesc niciun interes sau vreo dorinţă.
Femeia matură ignoră “băieţii răi”.

Femeia imatură este permanent îngrijorată că nu este suficient de frumoasă sau bună pentru
un anumit bărbat.
Femeia matură ştie că este suficient de frumoasă sau suficient de bună pentru orice bărbat.

Femeia imatură încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatului.
Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită bărbatului spaţiul de care are absolută nevoie –
asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut.

Femeia imatură este rănită de un bărbat… iar mai apoi, aceasta îi face pe toti ceilalţi bărbaţi, care urmează, să plătească păcatele aceluia.
Femeia matură ştie că “ăla” a fost doar UN bărbat!

Femeia imatură se îndrăgosteşte şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primeşte şi toate realităţiile care nu se potrivesc cu iluziile ei dragi.
Femeia matură ştie că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi îşi vede de viaţa ei mai departe, fără amărăciune şi furie

                                                                                                                       PAULO COELHO

P.S imi cer scuze daca postarea mea a jignit vreo doamna s-au domnisoara dar e mai bine acuma sa te trezesti decat mai tarziu :)

Uneori te intalnesc prin visele mele...

                                             Aveai chip de înger, aşa te vedeam în visele mele.

Acum am o teamă, cred că se surpă cerul pe mine,
Şi nu ai să ştii cât de mult mă rog în nopţile grele,
Să nu vină zorii, să mai întârzii câteva clipe cu tine.

Mă simt în pericol când zorii mă smulg din braţele tale,
Am sufletul trist deşi, am motive de bucurie acum iară.
De nicăieri, un pescăruş a adus un mesaj şi nişte petale
Ce s-au ofilit, plângându-şi durerea pentru ultima oară.

Îmi e dor, uneori te strig, mi-aş dori să rămâi doar al meu.
Vin gânduri viclene şi-mi fură speranţa ce cu greu am clădito,
În port, sirenele, anunţă venirea vapoarelor aşteptate mereu,
Acuş, mătăsuri, dantele, parfumuri, se vând în 'desperado!'

Acum, cât a fost, bine c-a fost, mulţumiri, temenele,
Nu am de ce să regret ca te-am întâlnit prin nopţile mele!...  

                                                                                 autor Florentina Crăciun Fabyola

Cati merita ?

Te-aş întreba: câţi dintre oamenii pentru care te consumi acum şi ai sufletul tulburat și îngreunat sunt lângă tine să îți vadă tristețea și zbuciumul? Câți te țin în brațe și încearcă să îți aline tristețea și singurătatea? Câţi dintre ei ţi-au fost alături când ţi-a fost greu? Câţi ţi-au alinat durerile şi câţi ţi-au înţeles slăbiciunile şi rătăcirile omeneşti, fără a te judeca? Câţi au alergat grăbiţi spre tine să îţi aducă ceva atunci când aveai lipsuri? Câţi dintre ei ţi-au şters lacrimile? Câţi au contribuit la evoluţia ta? Câţi au merite pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce ai acum? Câți se bucură pentru reușitele tale și câți suferă pentru pierderile tale? Câți ți-au adus fericirea la ușă? Câţi ar renunţa acum la confortul lor și la pacea sufletească pentru tine?
Dacă mâine toată lumea s-ar întoarce împotriva ta, câţi s-ar lupta cu ea pentru tine? Dacă mâine s-ar spune minciuni despre tine, câţi ţi-ar lua apărarea și câți le-ar asculta curioși? Câţi dintre ei te cunosc cu adevărat? Câţi dintre ei te iubesc şi câţi doar te folosesc?
Înţelegi despre ce vorbesc? TU eşti tot ce ai mai de preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi numai de tine. Doar tu te vei putea privi obiectiv, doar tu îţi vei putea înţelege slăbiciunile, neputinţele, durerile şi rătăcirile... Doar tu te vei putea ridica, fără a avea nevoie de o mână întinsă...Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merită. Nimeni.

Cuiva.........

 

Scris de Irina Binder

Femeia singura si Fat Frumos

"Este titlul unei carti. Dar si poza unei realitati. Femeia singura este singura pentru ca il asteapta pe Fat Frumos. Care nu se arata. Care este luat, sot model si tata. Care este gay. Sau deloc pe aceeasi lungime de unda cu ea, femeia singura. 

Femeia singura crede de multe ori ca nu a avut noroc. Ca s-a intamplat sa nu fie la locul potrivit. Ca ce e al ei, e pus deoparte si atunci alege sa astepte: se servesc toti, ea isi asteapta ...destinul. Alteori, crede ca este mai buna decat el. Decat ei, ca a testat mai multi si toti erau sub nivelul ei. Unii mai sunt demni de incalzit patul cand si cand, insa nu sa procreeze alaturi de femeia aflata in cautare, sa intemeieze un camin si sa se afiseze in public. Alteori, este naiva, ca sa nu zic altfel. Isi imagineaza ca intalnirea cu el se va intampla in sunete de goarne ingeresti, in decoruri exclusiviste, in zilele cand ea este rapitoare. Asa ca ocoleste cu ochii inchisi situatiile banale...o ciocnire la lift, o disputa la chicineta firmei, un zambet in trafic. Cand mi-am cunoscut sotul, purtam aparat dentar, aveam o stare emotionala care ar fi pus un negociator de pace pe fuga, eram transpirata si ma aflam in cautarea cuiva pe care sa imi vars nervii. In loc de asta, am gasit pe cineva care ma placea dincolo de toate astea si care ma facea sa rad in hohote, fara sa ii pese de aparatul dentar sau tricoul transpirat. In paranteza fie spus, mi-am zis ulterior ca daca toate astea nu l-au speriat, nu il mai sperie nimic. 

Am cunoscut o femeie (singura) care mi-a marturisit ca niciodata nu a cunoscut pe cineva (nu numai feti frumosi, ci oricine) altfel decat introdus, prezentat de altcineva! Era exact opusul meu. Ea se mira de mine, eu de ea, ne sedea bine. Oamenii pe care ii cunosc eu (inclusiv Feti Frumosii) au navalit in viata mea total.... neprezentati. Cand i-am povestit cateva intamplari, a fost ingrozita. Cu un tip am avut o discutie aprinsa pe un loc in tren. Gresise vagonul si locul, i-a luat ceva pana sa inteleaga (mi-a zis apoi ca l-am zapacit cu ochii mei-nu am ochi frumosi, ci vorbareti si uneori ochii spun altceva decat imi iese pe gura, asa ca cine pica in capcana asta, sa asculte ce spun ochii mei-adica te iubesc, te iubesc, te iubesc, in loc sa asculte mascarile pe care le proferez, este al meu pe veci) si cand a inteles ca a gresit, a ales sa stea in picioare in fata compartimentului meu ca sa palavragim. Suntem prieteni buni acum. La un altul m-am ratoit intr-o dimineata la lift. Era a doua oara cand el se afla in lift, usile se inchideau si eu ramaneam prinsa intre ele. Evident, eu eram de vina pentru asta, insa atunci i-am spus acuzandu-l cu degetul, pe jumatate serios, pe jumatate in gluma ca daca mai imi face o data asta, ne certam rau de tot. Omul nu mai ma vazuse niciodata in viata lui. Prietena de care pomeneam mai sus a rosit numai auzind povestea! Niciodata nu ar face asa ceva, mi-a spus. Din contra, si-ar fi cerut scuze. Mai mult, nu s-ar fi napustit asa in lift si sa se si mai ratoiasca la nevinovat. Omul acela imi este prieten acum. Dupa ce si-a revenit (rapid) din soc, s-a repliat si m-a intrebat daca am mereu asa multa energie razboinica dimineata. Apoi a aflat unde am biroul si mi-a adus ceai in fiecare dimineata ca sa verifice daca sunt asa... treaza mereu. 

Politetea poate fi plictisitoare uneori. Asta este ceea ce nu intelege femeia singura de care am amintit mai sus. Barbatii sunt vanatori. Si daca nu sunt si declara ca nu sunt, credeti-ma, instinctul de vanator tot nu este inactiv total. O persoana previzibila, oricat de atragatoare ar fi, nu va reusi sa tina langa ea un barbat. Sau va tine, insa nu din categoria dorita. Ci unul ca sa fie....Fiti mai indraznete. Ce poate sa se intample? Tipul de care am povestit ar fi putut lua o mina oripilata, jignita, m-ar fi facut sa ma simt prost si sa imi cer scuze. Mi-as fi cerut scuze si viata ar fi mers mai departe. Sau nu si in cele mai multe cazuri, credeti-ma, nu. Nu stau aici sa caut cauzele (nevoia de stimuli etc), gasiti cateva in cartea Zoomenirea

Circula pe net o gluma, ceva de genul: aveti sani falsi, gene false, culoarea parului nu este niciodata cea naturala, purtati genti false, unghii false etc etc si voi vreti un barbat adevarat?! Ceea ce ne duce catre punctul doi-barbatilor le plac femeile naturale. Nu cu par pe picioare sau mai stiu eu cum va imaginati. Ci naturale ca atitudine. Fara voci modulate intentionat (stiu cateva care vorbesc atat de afectat in prezenta unui barbat, incat pana si eu raman cu gura cascata. Actrite de varieteu), fara gesturi pisicoase (de pastrat pentru alcov), fara small talk desuet. Pentru un barbat, femeia este si achizitie...Suparati-va cat vreti, insa asa este. Femeia lui este bijuteria coroanei. Trebuie sa fie sigur pe atitudinea ei, pe manierele ei in societate, pe cultura ei. Sa o poata lasa libera (mda, stiu cum suna) sa discute cu oricine doreste ea la petrecerea firmei, fara sa ii fie teama ca va fi compatimit pe la spate sau ca se va rade de el. 

Alteori, femeile singure asteapta prea mult. Nu e vina lor, asa au fost crescute de mamele si bunicile lor. Pe vremea lor, sa faca femeia o miscare explicita era urat, de prost gust si probabil sortit esecului. Femeile, din pacate, asteapta gesturi mari, fapte marete, atentie exclusiva. Vremurile s-au schimbat. Femeia nu mai este neaparat doamna casei, impresionata de atentiile domnului (aproape orice i-ar putea oferi el, isi poate procura si singura), ci un partener egal (ok, partea aia cu plata discriminatorie in firme sau cu promovarea nu o discutam aici) de drum. Am multi prieteni barbati care asa si trateaza femeile. Nu ca pe ceva din portelan, nu ca pe ceva iesit din comun (suntem, dar marturisirea asta le-o smulgem in alcov), nu ca pe un munte care trebuie cucerit cu efort si transpiratie. Ci ca pe un om ca oricare altul, ca el de exemplu. Cu nevoi, scapari, bucurii si necazuri similare. Asa ca atunci cand asteptati sa sune el, asteptati mult si bine. Pentru ca ghiciti ce face el in timpul ala. Fie asteapta sa sunati voi si voi nu o faceti pentru ca nu se cade sau de teama ca cine stie ce impresie isi va face, fie...iese la o bere cu prietenii, unde cunoaste o femeie mai putin....manierata, dar deloc mai putin femeie. Daca inima spune suna si vezi ce face si ce planuri are, atunci suna. Lasa deoparte ce ai invatat acasa, vremurile s-au schimbat. Barbatii sunt la fel de vulnerabili ca si noi. Au la fel de multa nevoie de iubire si atentie ca si noi. Ei...doar sunt jucatori mai buni ca noi, insa si noi putem invata. Daca iesim din tiparele care ne constrang.  

Dupa cum ati simtit deja, nu prea simpatizez cu cauza femeilor singure. Consider ca sunt singure pentru ca asa merita. Si nu ma refer aici la femeia singura din cauza unui deces. La cea care este singura pentru ca a suferit o deziluzie majora in dragoste si are nevoie de un timp ca sa se adune, sa isi linga ranile, sa se replieze. Nu ma refer la cea care este singura pentru ca adora sa fie singura. Sau la cea care se dedica unei cariere sau unei pasiuni. Ma refer la femeile care au fost mai mult singure, decat cu cineva, din cauza conceptiilor lor de viata si de actiune. Care nu indraznesc, care nu se joaca, care au asteptari prea mari.
Ma refer la cea care viseaza un sot, copii, insa pe masura ce timpul trece, toate acestea se indeparteaza din ce in ce mai mult. 

Ceea ce ma duce cu gandul la o alta poveste, a unei prietene casatorite fericit. Parca asa se zice?! :-) Sotul ei este din categoria - bun rau, dar luat, ce noroc pe ea. Ei, cand s-au cunoscut, el era cam jumatate din ce este acum. Ca sa vorbesc dur in termeni de marketing, valora putin pe piata matrimonialelor. Nu avea studii inalte, avea un job modest, se imbraca in niste pulovere odioase, din lana si, suspectez, facea baie o data pe saptamana. Asa se facea la tara la el, nu era adeptul vreunui trend eco (exagerez intentionat). Avea, pe de alta parte, trasaturi frumoase, o anume blandete in gesturi (daca puteai trece cu privirea peste unghiile netaiate la salon), invata repede si partea cea mai importanta, era indragostit de prietena mea si ii arata asta in toate modurile posibile. Se uita la ea cu atata iubire, incat ii iertam puloverul de lana, freza imbacsita, faptul ca habar nu avea cine este Eugen Barbu sau ca adormea la concertele de la filarmonica. Avea sufletul curat si pe asta a pariat prietena mea cand s-a maritat cu el, satula de spilcuiti, dar vicleni. Mama ei a fost oripilata, eu m-am cam speriat, gandind ca poate s-a condamnat singura la nefericire. Pe de alta parte, banuiam ce se va intampla-cam ce se intampla in toate relatiile in care ingredientul principal este iubirea. Iubirea este ca un foc care topeste si modeleaza. Daca nu este asa, nu e iubire, parerea mea, desigur. S-au intalnit pe la jumatatea drumului. Cum se spune in Biblie? Fierul pre fier se ascute si omul pre om. El a invatat natural, in preajma ei, sa poarte o camasa (calcata), sa se tunda la frizer, nu cu barda singur, sa isi admita lipsurile culturale si sa nu le faca ostentative, ba chiar sa recupereze cate ceva, ea a ramas fermecatoare, iubita, netransformandu-se in....femeia singura afectata si nenaturala si nefericita de care am vorbit mai sus. Nu a fost nimic fortat, nimic evident, ea nu si-a asumat niciodata meritele, nici in gluma, de a transforma baiatul de la tara, in tipul aratos, manierat si iubitor care este. Practic...au evoluat impreuna, s-au modelat reciproc, cu iubire. Ceea ce incerc sa spun, dragi femei singure, este ca voi adesea admirati un barbat sau altul si oftati-of, este perfect, dar este luat. Nu va opreste nimeni sa porniti la drum cu cineva care nu arata musai din prima ca Fat Frumos, insa are potential. Va iubeste adica, este sensibil la ce va place si ce nu. Asta e tot ce conteaza. Am o prietena care stie ce vrea: sa fie atragator, sexy, sa fie cu picioarele pe pamant, realist, sa nu fie muritor de foame, adica sa aiba casa lui, masina lui, afacerea lui. Barbatul care are toate astea, dupa informatiile mele, ori este divortat deja, ori cauta o femeie-accesoriu. Si din astea gaseste cu duiumul. Le schimba des si uneori le plateste. Intr-o relatie reala, normala, toate astea se construiesc impreuna, cu iubire. Personal, nu mi-as fi gasit locul si linistea in casa deja mobilata, utilata a unui barbat....imi place ca fiecare lucru din casa noastra este achizitionat de noi doi, ca masina am ales-o impreuna, ca avem o poveste pentru fiecare lucru si fiecare pas. Lucrurile astea leaga oamenii, experientele comune, nu bunurile...Daca lucrurile stau altfel, ce sa zic, sunt inca tanara, mai am timp sa invat. 
Dati-va voie sa fiti mai indraznete, mai putin previzibile si mai naturale. Barbatii sunt si ei singuri. Stiu asta, pentru ca am cativa prieteni care viseaza sa isi intemeieze o familie, dar nu au cu cine. Gasesc numai ...oportuniste,care la a treia intalnire il sanctioneaza cand afla ca sta cu chirie si masina e second hand, numai mimoze, afectate si teatrale. Nu e treaba mea sa fiu Cupidon, daca la asta va gandeati.

Postul acesta nu acopera toata gama de nuante. O femeie din trei, zic statisticile, este (alege) sa fie singura. Mai mult, la nivel planetar, tot mai multe femei aleg libertatea si independenta. In general, societatea acuza si arata cu degetul o femeie singura, mai ales cand ea se afla intre 30-40 ani. Nu face acelasi lucru si cu barbatii- un barbat singur la 30 de ani este...barbat!
Postul acesta este mai mult pentru prietenele mele singure, speriate ca nu au de unde alege, speriate ca ele vor fi lebada neagra intr-o mare de lebede albe, speriate ca le ticaie ceasul biologic si curand isi vor putea lua adio de la visul de a tine un bebelus in brate. Ca ele, am si prieteni barbati....singuri si dornici sa iubeasca si sa fie iubiti. Am scris subiectiv, nu aveam cum altfel, din perpectiva cuiva care n-a fost niciodata singur(a); am scris incercand sa inteleg ce fac eu diferit, ca la frumusete si desteptaciune nu sar media. Sunt naturala, pe principiul ce e in gusa si-n capusa, sunt usor imprevizibila ceea ce se pare ca satisface nevoia de vanator a barbatilor (asta mi-a explicat-o un barbat) si spontana, cu riscurile aferente. Si sunt si politicoasa, daca, contextual, politetea nu e echivalenta cu plictiseala.
Vreau doar sa nu mai aud vreo femeie spunand ceva de genul: "Nu sunt cu nimeni. sunt toata ziua la servici, in week-end imi trag si eu sufletul, ma odihnesc. unde sa il gasesc? nu vad pe nimeni toata ziua, doar pe mama si colegii mei..."

sau

"numeric, noi suntem mai multe ca ei....este un fapt, nu am ce face, am tras paiul scurt."

Toate sunt partial adevarate. Da, populatia de sex feminin este dominanta, da, un program incarcat poate fi o piedica, insa astea sunt folosite ca si scuze...In realitate, femeia singura fie asteapta, fie e prea buna, fie nu vede/nu aude, fie ...a ales sa fie singura, dar parca am zis ca nu despre categoria asta vorbim......."

                                                                                                                                              

                                               Andreea Burdalescu (Dragomir)

 

 

 

Pleacă

Atunci când un loc (sau o persoană) îţi produce mai multă tristeţe decât fericire, pleacă. Nu stărui acolo unde nu te simţi binevenit, acolo unde nu ai confort şi unde nu te simţi dorit. Nu te încăpăţâna să rămâi lângă oameni care nu te preţuiesc şi cărora nu le pasă de fericirea ta.

Atunci când te afli printre oameni care îţi spulberă visurile, care te împiedică să evoluezi şi să îţi atingi ţelurile, pleacă. Nu permite nimănui să îţi irosească şansele de a deveni cine vrei să fii şi de a ajunge acolo unde îţi doreşti să ajungi.

Atunci când te afli lângă cineva care te face să te simţi inutil, neimportant, incapabil, neapreciat şi de neiubit, pleacă. Nu permite nimănui să te facă să crezi că eşti altfel decât bun, capabil, minunat. Şi nu permite nimănui să te facă să crezi că nu meriţi să ai tot ce este mai frumos şi mai bun.

Atunci când, acolo unde te afli, plângi mai des decât râzi, pleacă. Nu datorezi nimănui tristeţea şi nefericirea ta.

Atunci când te afli într-un loc, lângă cineva sau într-o situaţie care îţi fură pacea sufletului, pleacă. Nu face un viciu din ceva ce este toxic pentru sufletul tău. Teama, nesiguranţa şi neîncrederea sunt sentimente distructive, pe care nu le meriţi.

Atunci când omul de lângă tine nu te mai primeşte cu iubire, când nu îţi mai vorbeşte cu iubire şi când te face să te simţi mai mult o povară decât o binecuvântare, pleacă. Nu depinzi de un om şi, cu siguranţă, există un alt om care să te iubească aşa cum meriţi.

Atunci când te afli într-o relație (fie de iubire, fie de prietenie), în care ești nevoit mereu să te justifici și să faci eforturi ca să arăți cine ești, pleacă. Nu te irosi străduindu-te să le arăți cum și cine ești celor incapabili să vadă și să înțeleagă.

Atunci când povestea pe care o trăiești este diferită de povestea la care ai visat, pleacă. Nu te irosi trăind o poveste pe care nu ți-ai dorit-o și fă tot posibilul să trăiești povestea la care visezi. 
 

                                                                                                                          Irina Binder

Nu lăsa oamenii să te rănească

Nu lăsa oamenii să te rănească. Sau, dacă totuși o fac, fă-ți curaj să pleci și să lași în urmă regretul, teama sau amintirile. O persoană care te iubește și te respectă, nu-ți va cere nicicând să renunți la lucrurile care te definesc și nici nu-ți va restricționa accesul la acele dorințe pentru care ai face orice.
Și, cel mai important, uită-te în stânga și în dreapta ta, după persoanele care te iubesc și au fost mereu acolo. Permite-le să facă parte din viața ta și nu mai alerga după fantasme. De multe ori in viata oferim iubirea unor persoane care nu o merita deloc , greșim, iubim, o luăm de la capăt, suferim, plecăm. Toate se întâmpla, într-o ordine sau alta .
Atunci cand esti ranit iar sufletul tau plange alegi sa pleci , iar tu ,sufletul tau ,ramane ca o cameră aproape goala din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea şi amintirea.. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi cu speranta ca undeva , cineva te va aprecia si te va iubii asa cum esti si nu te va ranii niciodata .
. Dar tu asigură-te că, la rândul tău, nu ai renunțat la cei care n-ar renunța vreodata la tine și mai ales, la cei care ți-au fost mereu alături.
Pentru că acele persoane sunt cele alături de care viața chiar merită trăită. Lasă grupul acela de oameni frumos tencuiti și cu o inteligență ce se poate compara cu un bidon gol de apă plată și fii în gașca aceea de oameni simpli, zăpăciți și fără haine de firmă, care mereu te-au scos din stările tale de depresie și ți-au oferit întotdeauna o cafea pentru un zâmbet, sau pur și simplu au venit și s-au așezat lângă tine, fără să-ți ceară nimic in schimb .
Nu mai permite oamenilor superficiali să te rănească. Într-un fel sau altul, cu toții vom fi dezamăgiți, răniți. Dar până atunci, fă puțină ordine în viața ta.  Fii sincer cu tine și cunoaște-te. Și cel mai important, respectă-te. În momentul în care vei fi împăcat cu tine însuți, vei știi care e gașca în care trebuie să fii.

Nu permite să fii rănit. Și niciodată, să nu rănești, pentru că mai devreme sau mai târziu, lucrurile pe care le-am oferit, ne vor fi oferite …

                                         Până la urmă, fiecare va primii ceea ce merită !

Daca il iubesti

Dacă îl iubeşti, nu-i cere să fie aşa cum vrei tu, nu-i inhiba personalitatea, nu-l transforma într-un produs al tău, nu-i impune sentimentele şi nu-l determina să îi fie teamă de tine. Înţelege-i stângăcia cu care face curat în casă şi apreciază-i străduinţa. Nu-l mai critica pentru tot ce nu îţi place la el şi aminteşte-ţi de ce te-ai îndrăgostit de el. Nu-l cicăli de îndată ce intră pe uşă şi nu-i aminti mereu de lucrurile pe care nu le-a făcut. Apreciază ceea ce a făcut şi învaţă-l să facă lucrurile mult mai bine. Dar fă totul cu iubire şi cu răbdare, nu cu un aer superior şi nemulţumit. Ajută-l să îţi înţeleagă nevoile şi să te cunoască şi nu te supăra atunci când ţi se pare că nu te înţelege. Nu-l obosi cu obsesiile tale, nu-l alunga cu crize și frustrări personale. Fă-l să vină acasă cu bucurie, să se simtă primit cu iubire, să simtă pacea, confortul, libertatea și căldura căminului de care are atâta nevoie.
Dacă îl iubeşti nu-l agasa cu gelozia ta şi nici cu toanele tale. Nu fii egoistă şi gândeşte-te că şi el are dureri, că şi el este obosit, că nu e dator doar să se dăruiască şi că merită şi el să fie alintat, răsfăţat, copleşit cu dragoste şi cu atenţie. Dacă îl iubeşti, fii frumoasă, elegantă şi caldă. Fii femeia demnă de a fi respectată, preţuită, iubită şi dorită. Nu lăsa rutina să pună stăpânire pe relaţia voastră, surprinde-l plăcut cu tot felul de surprize şi cu atitudinea ta jucăuşă de femeie vie şi dornică să fie fericită şi să trăiască intens. Nu te neglija, nu-l întâmpina mereu îmbrăcată în treningul lălâi cu care faci curat prin casă, convinsă că e dator să te placă oricum. Fii femeia minunată şi frumoasă care l-a cucerit şi nu uita că atunci când tu te simţi frumoasă, transmiţi frumuseţe prin fiecare por al tău.
Dacă îl iubeşti susţine-l şi ajută-l să fie bărbatul demn, elegant şi puternic alături de care să fii mândră. Nu-i reproşa lucruri pe care nu le are, ci ajută-l să le dobândească.

Dacă vă iubiţi, nu vă grăbiţi să decideţi că sunteţi sau nu potriviţi, raportându-vă la criterii neesenţiale… Acordaţi-vă timp să vă cunoaşteţi, să vă înţelegeți, să învăţaţi să trăiţi împreună. Nu lăsaţi nimic să vă dezbine: nici necazurile şi nici oamenii rău intenţionaţi.
Dacă vă iubiți, fiți cei mai buni prieteni și confidenți.
Dacă vă iubiţi, fiţi împreună şi faceţi totul împreună. Împărţiţi fericirea, lacrimile, durerile, temerile, neajunsurile, visurile, timpul, viața.

Iubirea înseamnă împreună la bine şi la greu, cu perfecţiune şi imperfecţiune, cu fericire şi nefericire, cu abundenţă şi cu lipsuri, dar toate împărţite la doi…


                                                                                                                     Irina Binder

Nu te aştepta la prea multe de la oameni

Este greşeala pe care eu o mai fac din când în când …. Consecinţele, evident, le suport tot eu !

Fiind un om bun, corect, care se implică, ajută, încearcă şi vrea să facă ceva cu şi pentru ceilalţi, crezi că şi ceilalţi sunt la fel, sau cel putţin că observă ce faci tu şi apreciază asta. Ei bine,  realitatea e alta ! Aşa că  e bine să nu mai aştepţi nimic de la oameni. Şi nici să nu le mai oferi prea multe.  Să nu aştepţi să te înţeleagă… Nu-şi vor da silinţa, pentru că nu le pasă.  Doar ştii cât îţi e de greu să te înţelegi chiar tu pe tine…. de ce ar face-o ceilalţi ?!
Să nu te aştepţi să fii o prioritate pentru ei şi nici măcar să se gândească şi la tine când iau decizii.  Într-o lume în care fiecare se gândeşte doar la sine, e greu să spui “gândeşte-te la mine”. Aproape că uita că exişti atunci când  iau o decizie, indiferent că eşti sau nu, implicat şi tu ! Numai atunci când vei învăţa să nu ai aşteptări de la ei te vei pune singur la adăpost de noi dezamăgiri. Eu încă nu m-am învăţat minte. Poate, totuşi, într-o zi o voi face ! :)
Uneori e mai bine să fii rece , indiferent, distant. Să uiţi ceea ce simţi şi să-ţi aminteşti ceea ce meriţi. La urma-urmei, tu eşti mai important decât ceilalţi, aşa că rezervă-ţi ţie primul loc . Măcar o zi… Permite-ţi pentru o zi să fii egoist, să te gândeşti doar la tine şi să nu-ţi pese că cineva ar putea fi rănit de indiferenţa ta. Până la urmă, fiecare trebuie să primească ceea ce merită !
Câteodată e bine să laşi lucrurile să meargă de la sine. Să nu-ţi mai calculezi fiecare mişcare. Nu e nevoie să îţi planifici viaţa zi de zi… Lucrurile tot cum vor ele vor merge !
Eu cam rar reuşesc să fac ceea ce am spus mai sus. Dar în puţinele momente în care mi-am făcut mintea să tacă şi mi-am închis emoţiilor, mi-am dat seama că trebuie să înveţi să îţi fii de ajuns tu însuţi şi să nu-ti pese ce cred celilalţi despre tine.
Oamenii vin şi pleacă. Unii dispar, alţii revin după o vreme, pentru că îşi dau seama că le era mai bine lângă tine.  Însă nu mai sunt la fel cum au plecat. Oamenii se schimbă, vrând-nevrând. Situaţiile îi schimbă. Dezamăgirile, realitatea şi deciziile luate îi schimbă. Oamenii se schimbă unii pe alţii.

E trist când constaţi că persoana de la care te aşteptai să fie măcar la fel cum ai fost cu tu ea, mâine e de nerecunoscut sau dispare inexplicabil. Dar nici tu nu rămâi la fel de idiot mereu, şi şansele de a ierta la nesfârşit nesimţirea unora, se epuizează. Altfel, practic, ţi-ai bate joc de tine, şi nu e corect ! Riscul de a-şi şterge din nou pantofii cu bunătatea ta, e mare ! Probabil mai mare decât puterea ta de a te ridica din nou după o nouă dezamăgire. Şi uite aşa…ajungi să vezi că, deşi de-a lungul timpului cunoşti mulţi oameni şi legi prietenii, la un moment dat tot singur eşti .

Oamenii pleacă, iar la sfârşitul zilei…TU eşti TU indiferent lângă cine stai. Trebuie să devii şi să rămâi  prieten cu tine însuţi, pentru că eşti singura persoană cu care îţi petreci tot restul vieţii ! Deci nu te compromite ! 




                                                                                                    Loredana Harabagiu

Sufletul ramane ...

De ce ar conta ambalajul in care ai venit in lume pentru a transmite mnesajul divin? De ce ar conta ceva ce oricum nu rezista, ceva ce oricum imbatraneste, se modifica? De ar avea corpul mai multa importanta decat sufletul tau?
Corpul va disparea oricum, mai devreme sau mai tarziu, sufletul va trai vesnic. Trupul, oricat de multa grija ai avea de el, tot se va urati, se va increti, sufletul este, a fost si va ramane mereu vesnic bucurandu-se ca un copil mic. 
 Are vreo importanta sa arati bine in exterior, in timp ce inima ta se scalda in durere si zace abandonata in intuneric? Nu iti spun sa nu ai grija de corpul tau, dar nu-i acorda atentie si importanta atat de mare daca asta inseamna sa uiti de cel care conteaza cu adevarat – Sufletul care-ti ofera garantia unei vieti implinite, traita in abundenta si iubire. 
Da stiu, imi vei spune ca oricine se uita mai intai la fizic si abia apoi cauta sa-ti cunoasca sufletul. Asa credeam si eu si am tot suferit din cauza corpului meu imperfect, il loveam de multe ori crezand ca el este singurul vinovat pentru nefericirea mea.
Omul te vede exact asa cum te vezi. Tu prin atitudinea ta fata de tine si fata de tot ce exista il invita pe om sa te trateze intr-u anume fel.  Persoana care te vede doar la exterior inseamna ca nici nu trebuie sa ramana mai mult in viata ta – si totusi aceasta persoana iti confirma prin atitudinea ei ca tu meriti mult mai mult, meriti altceva mai bun.Daca te trateaza doar ca un corp este si pentru ca tu esti cel care pune accent pe corp. Persoana nu va accepta la tine ceea ce tu nu vrei sa accepti la tine. Persoana potrivita pentru tine intotdeauna va lasa corpul pentru a patrunde in sufletul tau – ai grija ce gaseste acolo!
Nu conteaza cum arati pentru ca oricum trupul este doar un ambalaj ce se va deteriora in timp, va avea acel statut de vechi, de uzat.

Traieste cu Inima, arata Inima inainte ca cineva sa-ti vada corpul. Degeaba  iti arati copul daca inima ta e inchisa. Lasa-ti inima sa vorbeasca pana cand oricine uita de corp si se inunda in frumusetea inimii tale.

Mi-e dor de oamenii simpli .

Mi-e dor de oamenii simpli , acei oameni deosebiti ,iesiti din tiparele plictisitoare ,acei oameni care iti apreciaza sinceritatea oferindu-ti la randul lor sinceritatea lor . Oameni ce ii simti din voce , din emotie, din atentia pentru tot ce este in jurul lor . Acei oameni care, atunci cand trec pintr-o zi din viata ta , lumineaza totul in jurul lor si iti readuc zambetul pe buze .Oamenii alaturi de care te simti iubit , liber , intales  .Oameni alaturi de care iti poti face planuri de viitor , oameni care contribuie la viitorul tau , oameni care te ajuta sa devii alt om. Oameni care provoaca schimbarea din tine , fara ca tu nici macar sa-ti dai seama , ei doar fiind acolo .
Mi-e dor de astfel de oameni , oameni care atunci cand intra in viata ta devin un dar nepretuit , pentru care trebuie sa fi intotdeanua recunoscator .
Mi-e dor de momentele in care realizezi ca astazi, fericirea adusa pe buzele tale e adusa de astfel de oameni . 
"Sunt cei care te invata intr-o zi din viata ta, cine si cum esti, afland intr-o zi despre tine mai multe decat poate afli in ani de zile, sau uneori mai multe decat ai vrea sa recunosti in acea zi. Sunt oamenii care te asculta din inima si tot din inima iti raspund, poate de aceea te simti atat de schimbat dupa ce ii cunosti, pentru ca dupa ce i-ai intalnit esti alt om, orizontul tau s-a largit si nu va mai fi niciodata acelasi."

Mi-e dor de oameni simpli ...

Schimbări....

Vine o zi în care te saturi de iubiri declarative şi de prietenii închipuite.
Te saturi de oameni imperfecţi, dar care pretind de la tine să fii perfect.
Te saturi de lăcomia unora, care doar aşteaptă să le dai şi care niciodată nu sunt mulţumiţi.
Te saturi să ţi se vâneze orice greşeală şi să nu ţi se recunoască niciun merit.
Te saturi de critici, de păreri nejustificate şi de judecăţi.
Te saturi de reproşuri, de acuzaţii nefondate și să ți se reamintească mereu ce ai făcut sau ce nu ai făcut, ce ai spus sau ce nu ai spus...
Te saturi să fii arătat cu degetul de pseudo-perfecții care se consideră etaloane de etică și moralitate.
Te saturi de palmele pe care le primeşti peste obrazul pe care altă dată erai pupat.
Te saturi de indiferenţa, de egoismul şi de lipsa de consideraţie cu care eşti tratat.
Te saturi să vezi cum eşti pus pe ultimul loc, cum eşti doar o opţiune, o roată de rezervă.
Te saturi să fii folosit.
Te saturi de cei care îţi irosesc timpul şi de cei care îţi încarcă sufletul cu emoţii negative şi cu regrete.
Te saturi să fii ţinta frustrărilor, a neputinţelor, a văicărelilor patetice și a celor cu vocație de victimă.
Te saturi să fii linguşit şi să ţi se acorde atenţie doar atunci când reprezinți interes pentru atingerea unor scopuri.
Te epuizează prostia, răutatea şi ignoranța unor oameni pe care eşti nevoit să îi suporţi.
Te saturi să te consumi justificându-te şi încercând să-i faci pe unii să te cunoască.
Şi atunci faci schimbări…

Eu tocmai am făcut nişte schimbări în viaţa mea. Dacă nu mai auzi nimic de mine, înseamnă că și tu eşti una dintre acele schimbări......
                                       
                                                                                                                    Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binde

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Traieste-ti viata

“Am aproape 100 ani; îmi aștept sfârșitul și inca mă gândesc la începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun…Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu, nu iti poți imagina la varsta ta, cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totuși, îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri intamplate și vei simti ca nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de mult. E adevarat, cand ai 10-15-25-40 ani, viata iti pare o lunga si grea calatorie. Acum, aproape de 100 ani, iti spun ca viata este o scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie minunata…In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin toti porii, insa ce pot sa spun acum este ce imbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești. Uita de intrebari, uita de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei lua cu tine”.

De unde vin si unde merg ....

Intotdeauna am crezut ca o schimbare in viata cuiva cere timp, dar m-am inselat. Schimbarea se poate face in doar cateva secunde, secunde in care tot ce ai stiut nu mai este, tot ce conta pentru tine isi pierde interesul sau doar se da deoparte pentru a face loc altor lucruri mai importante. In acele clipe iti reconsideri prioritatile si iti dai seama ce conteaza cu adevarat pentru tine si ce iti doresti cu adevarat. Daca pana in acel moment credeai ca ti-ai stabilit drumul si unde vrei sa ajungi, dar nu erai sigur..ei bine, clipa schimbarii iti va arata ce ceea ce a fost intotdeauna in tine, dar nu ai stiut sa gasesti si anume, ce iti doresti cu adevarat.

Desi te-ai ales cu o descoperire despre tine, ramane sa accepti ca nimic in viata nu e permanent, lucrurile se schimba de la un moment la altul, persoanele din viata ta vin si pleaca, lasand in urma o lectie de pe urma careia sa profiti si care sa te indrume pe drumul pe care vei merge. Orice lectie vei invata, indiferent ca o inveti dintr-o intamplare fericita sau nefericita, este menita sa te ajute, chiar daca nu vezi asta din prima clipa. Cum se spune "tot raul spre bine" si cat adevar este intr-o vorba. Viitorul iti va arata ca ceea ce ti s-a intamplat la un moment dat in viata a fost pentru a te forma pe tine ca persoana, o persoana capabila sa mearga inainte indiferent de obstacole, o persoana care stie cum sa lupte pentru visele si dorintele sale, pentru a transforma in realitate gandurile, pentru a lasa o urma in aceasta viata, pentru a-si indeplini scopul, fiindca la urma urmei nu este acesta scopul nostru in viata si anume, sa cream ceva ce va ramane, sa lasam in urma noastra o amintire?

 Alegerile de acum se vor concretiza in actiuni viitoare si ne vor defini ca oameni.

                                                                                                                                                                               

                                                                                                                                                      © Silvia Ghican

Crezi ca ai pierdut totul?

 “Am pierdut totul.” – spune un om care a ramas fara ceva de care crede ca depinde viata lui. Pentru unii “totul” poate insemna un lucru anume, un loc de munca, o casa, o masina… Pentru sufletul unui om, “totul” inseamna persoana iubita.

 Oare exista om care sa nu fi simtit macar o data in viata lui ca a pierdut totul? Si totusi, viata lui a continuat. A gasit putere sa se desprinda de trecut, sa isi vindece ranile, sa isi invinga slabiciunile si sa o ia de la capat: in alte locuri, cu alte lucruri, cu alti oameni, cu alte povesti de viata.

 Cand crezi ca ai pierdut totul, ar trebui sa iti amintesti ca inainte de a avea acest “tot”, nu considerai ca nu ai nimic. Atunci cand spui ca ai pierdut totul, ai pierdut, de fapt, doar un om care a ales alt drum, o poveste care ti-ai fi dorit sa se termine cu happy end, visuri si, mai ales, increderea in tine, in oameni, in povesti frumoase, in iubire. Oamenii nu ne apartin, de aceea nu-i putem pierde. Ei ne insotesc o vreme in calatoria noastra numita “viata”, apoi se alatura altor oameni. Nimic nu ne garanteaza ca un om ne va insoti pana la capatul calatoriei noastre: nici iubirea pe care i-o purtam, nici loialitatea fata de el, nici promisiunile.

Oamenii au dreptul sa aleaga, iar atunci cand simt ca nu mai apartin unui loc si unui suflet, pleaca. A depinde de un om, a-l transforma in “totul” tau, a-ti limita intregul univers la o singura persoana, este o greseala. A crede ca fara acel om nu mai ai nimic, ca nu mai poti face nimic, ca nu mai insemni nimic este o greseala. A renunta la tot ce esti si ce ai, doar pentru ca ai pierdut un singur om, este o greseala. A nu mai crede in oameni, in visuri si in iubire, doar pentru ca un om te-a abandonat, este o greseala.

“Totul” tau esti tu… si nu vei putea pierde totul decat atunci cand te vei pierde pe tine insuti

                                                                                                                                   Irina Binder

                                                                                                                                www.irinab.com

 

De ce ne complicam viata ?!

E una din intrebariile pe care mi-o pun mereu si de fiecare data nu gasesc un raspuns . Unul din multitudinea de  raspunsuri primite a fost " ne place sa fim complciati" :) . De multe ori nu ne dam seama dar , daca am renunta la aceste "lucruri" complicate, ne-am simplifica viata radical si am fi mult mai fericiti din toate punctele de vedere. Atunci cand iti este dor de o persoana ,de ce nu o suni ?! De ce tii in tine ? Ce ai de pierdut ? Vrei sa vezi pe cineva ?! de ce nu inviti ? Mereu vrei sa fi intales dar niciodata nu incerci sa explici . De ce ?!
Mereu ai intrebari dar niciodata nu indraznesti sa intrebi. Nu-ti place ceva ?! ....de ce nu spui ? Iti place ceva ?!...de ce nu arati ? Simti ceva pentru o anumita persoana ?! de ce nu-i spui ? Iubesti pe cineva ?! spune-i ! nu ai nimic de pierdut , doar de castigat .

E atat de simplu sa fim fericiti dar mereu alegem sa ne complicam ....inutil.

P.S cred ca tocmai am dezvaluit secretul fericirii ....trebuie doar sa-l aplici  :)

© luciant

Pisica, terapeutul nostru

Studii recente au demonstrat ca persoanele care locuiesc cu o pisica in casa se bucura de un confort psihic superior celor care nu au un animal de companie, in special o pisica. Toate persoanele propietare de pisici constata, zi de zi, o imbunatatire a confortului personal, fara insa a-l putea explica. Misterul este dezlegat de terapeutul francez Jean-Yves Gauchet, fost medic veterinar din orasul Toulouse. Acesta a plecat de la o informatie, gasita intr-un articol publicat de Animal Voice, o asociatie care cerceteaza comunicare intre animale. Cercetatorii asociatiei au observat ca, in urma unor leziuni sau fracturi, pisicile raman cu de cinci ori mai putine sechele decat cainii si isi recupereaza sanatatea de trei ori mai repede decat cainii. De aici s-a nascut ipoteza ca torsul pisicilor reprezinta un veritabil factor reparator. Emitand acest sunet (al torsului), pisicile rezista mult mai bine la factori de risc. Pisicile torc din doua motive: fie atunci cand sunt fericite si trag la somn, fie atunci cand sufera sau sunt aruncate intr-o situatie de stres maxim. Din punct de vedere psihologic, efectul calmant se datoreaza faptului ca acest sunet dulce antreneaza productia de serotonina, “hormonul fericirii”, hormon care este implicat in calitatea somnului si, in general, in confortul nostru psihic. 
Rolul pisicilor in viata oamenilor au fost evidentiate de multi alti specialisti. De exemplu, in 1982, psihiatrul american Aaron Katcher a demonstrat ca mangaiatul unei pisici diminueaza anxietatea, scade tensiunea arteriala si reduce riscul unui infarct miocardic. 
În urma experimentelor efectuate, s-a constatat că terapia cu feline are rezultate extraordinare în reglarea tensiunii arteriale, armonizarea sistemului nervos, înlăturarea durerilor cauzate de migrene, reumatism şi ulcer. Astfel, pisicile Persane sunt recomandate pentru neurastenie, insomnie, probleme osoase şi de articulaţii, cele cu părul scurt şi moale tratează bolile de rinichi, ficat, gastrite şi colite, iar motanii de orice rasă tratează artrozele, pentru că torc mai vârtos decât pisicile. De asemenea, felinele au calitatea de a calma persoanele frustrate şi stresate şi sunt instrumentul ideal pentru centrele de detenţie sau instituţiile de corecţie pentru tineri. Este bine de ştiut că pisicile se aşază pe acele noduri ale reţelelor energetice Hartmann (noduri geopatogene), locuri în care omului nu îi este indicat să stea. Atunci când pisica stă pe locul cu probleme al stăpânului, îl „încălzeşte” cu undele sale electromagnetice ale căror frecvenţe intră în rezonanţă cu cele ale omului şi înlătură astfel dezechilibrele energetice ce apar în orice patologie. Astfel, pisicile preferă porţiunile corpului uman unde simt un organ bolnav, acesta generând un pol de energie negativă. Felinele au puterea de a-l reduce şi chiar anula.

Iubirea e pretutindeni !

De cele mai multe ori iubirea se arăta în foarte multe feluri: atunci când dăruieşti o părticică din tine, atunci cand primesti o particica din cineva ,atunci când aduci zâmbetul pe chipul cuiva, când 
 primesti in dar zâmbetul celui de langa tine, când faci pe cineva să râdă cu toată inima, atunci cand 
 cineva te amuza copios, când mângâi, când oferi o îmbrăţişare, când primesti o îmbrăţişare, când 
 asculţi povestea şi temerile unui suflet, când plângi împreună cu cineva, când faci un compliment 
 sincer, când primesti un compliment, când faci o bucurie, când trimiţi un gând bun, când oferi puţin din desertul tău, când găteşti pentru cineva, când întrebi o mămică despre copilaşul ei, când spui “Sărut mâna pentru masă!”, când esti intrebat " Ce mai faci ",  când oferi ajutor unei persoane în vârstă, când deschizi uşa cuiva, când trimiţi o scrisoare, când primesti un mesaj , când te joci cu un copil, când mângâi un animăluţ, când dăruieşti o floare, când îţi ceri iertare, când te străduieşti să fii bun şi frumos pentru cei din jur, când te rogi pentru cineva…
Iubirea e pretutindeni !

p.s iubirea e langa tine si acum cand tocmai ai citit aceasta postare, priveste atent in jurul tau  :) 
  

Un proprietar de cosmar ( caz real )

Am zis ca singur fiind , sa fac o economie la bani si sa nu imi iau o garsoniera ci sa stau in gazda. Am gasit un anunt , o camera in un aparatament de 2 camere, zona buna , aproape de metrou. 550 ron chiria + 350 ron garantie.

In prima seara merg vizitez , imi prezinta un contract tiparit si pare foarte normal si bine crescut proprietarul. Merg sa scot banii de pe card si cand ma intorc il gasesc scriind un contract de mana in care zice ca a primit de la mine suma x pentru 30 zile , si ca acel contract poate fi reinoit lunar la aceeasi suma. I-am zis "hai sa facem contract pe un an" si a raspuns "facem maine , azi nu am buletinul si sunt obosit , doar atat sunt in stare sa fac".

Blestemul meu a inceput aici. Lacomia si naivitatea m-au facut sa nu imi imaginez un scenariu rau , sa il cred pe omul la 37 de ani ai lui , si sa nu mi se pare nimic iesit din comun. Ce nu as da azi sa ii fi zis atunci "vrei sa ma furi , de ce ma minti ?".
Insa ca o oaie proasta ce sunt am semnat si i-am dat banii.

ziua 1:
Imediat ii zic ca vreau sa imi transport lucrurile (era duminica seara si luni aveam de lucru) el imi zice ca nu are decat o cheie , si ca pleaca si vine pe la 3 noaptea. Ii zic ca e ok , sa imi dea mie cheia si il astept eu la 3. Zis si facut , doar ca venit inapoi pe la 10 jumate si i-am deschis. Aceasta cu 3 noaptea a fost genul clasic de minciuna a lui , omul asta scoate minciuni pe loc , poate in sinea lui nici nu e in stare sa discearna adevarul.

11 noaptea adorm si el la 11:16 imi trimite urmatorul sms "Daca nu dormi as avea ceva foarte improtant sa iti spun". Eu evident dormeam , l-am citit abia dimineata. La 11:23 imi trimite al doilea sms "Sa ma trezesti cand pleci".

ziua 2:
Dimineata citesc sms-urile si merg la el (sa trezit) si il intreb ce e cu sms-urile alea. Incepe rugaciunea clasica "X, eu am avut o mare datorie de platit , si sunt in o mare criza de bani , poti sa imi dai si chiria pe luna viitoare ?".
Eu eram proaspat trezit din somn , si avea un fel de a vorbi , i se citea disperarea si rusinea pe fata , ii zic ok. merg cu el la un bancomat si ii dau 250 ron, ii zic ca mai mult nu imi permit.

Seara revin de la lucru , realizand ca sunt un prost care da bani imprumut (orice strain ce iti cere imprumut probabil vrea sa te fure si cu siguranta te-a luat de mare fraier), cum intru pe usa el dupa niste politeturi ma itnreaba de banii aia , eu ii zic ca nu ii mai dau. Incepe o mare demonstratie de rugaminti , ca nu are ce manca luna asta si cred ca ia dat si o lacrima. Vorbea extrem de umil si de politicos si imi era mila de el.
Ii zic politicos  ca nu ii dau , el imi zice "macar 50 lei ca am sunat baietii sa vina cu cheia, si trebuie sa le dau garantia 3 milioane". Ma enervez , il intreb cand vin baietii (desi el mi-a zis ca inainte a avut un cuplu) , zice ca in 10 minute ,il inteleg si merg jos , scot 50 lei si ii aduc.

Cand intru doi baieti , rosii de furie la fata , proprietarul era speriat. Toti trei fac ochii cat cepele la mine. Ii salut , merg la mine in camera , asta vine dupa mine si ii dau 50 lei. Am fost politicos (si extrem de fraier) cand trebuia sa ii intreb pe cei doi fosti chiriasi cum e acest proprietar , ca as fi aflat poate multe.

Ziua 3: nu l-am vazut la fata ,eu plec devreme la lucru si ma introc tarziu , el era plecat. Ce observ insa e ca mancarea mea din frigider (niste fructe) a disparut o treime , si ca frigiderul era mare (cat peretele) , rula , dar era absolut gol.

Ziua 4: la fel nu l-am vazut decat 2 minute , el sta zilnic si fumeasa in bucatarie uitandu-se la tv (un tv vechi si urat) desi restul aparatelor sunt mai recente.

Ziua 5: apuc sa vorbesc un pic cu el , ma intreaba daca il pot ajuta cu restul de chirie , discut depsre povestea lui : casatorit a facut credit , acum desparit are in continuare rata la banca.

Ziua 7, sambata: dimineata e plecat , seara vine si ma invita in bucatarie la o cafea , si incepe un val de milogiri. Faceam ochii cat pepenii ca nu imi venea sa cred ce vad. "X , intelege-ma , te implor , am nevoie disperata" , dupa un minut "hai X , ajuta-ma si pe mine cu banii aia". A fost o jumatate de ora in care am obosit cat o zi de dat la sapa. Am incercat sa fiu politicos si sa il rejectez frumos , cu scuze gen nu am nici eu bani ca mai e mult pana la salariu.

Mi-a zis si motivul pentru care e despartit : l-a inselat nevasta. Iar creditul e facut pe numele ei , apartamentul e pe numele lui , el e girant la credit si desi nevasta nu a mai paltit ratele idn ianuarie , el le plateste sa nu piarda apart.

Baut fiind il suna pe sefusu sa ii ceara o favoare. Ala ii zice ca nu si ca unii colegi au zis ceva urat despre el (nu am inteles ce). Asta am auzit ca eram langa el cand vorbea. Incepe sa se ratoiasca la sefusu ca mint colegii sai. Seful inchide si il mai suna de doua ori tot ratoinduse impotriva colegilor. Era sambata seara ora 9. Seful ii raspunde si inchide repede. La al doilea telefon el repeta "cum adica sa nu mai vin la serviciu , dar nu se poate, eu sunt un angajat model..." inca vreo 5 telefoane la sef , de data asta cu rugaminti , la fel el zice o porpozitie doua si ala ii inchide.

Ma duc la mine speriat si uimit de circul acesta.

Ziua 8: imi da sms-ul "Sorry pt aseara ! Am luat mai mult la bord! Sper sa nu te superi." Il vad doar 5 min in toata ziua , nu vb nimic cu el.

Ziua 9, luni: imi da urmatorul sms pe la 7 seara "Ti-am spus ca am datorii . Daca ma pot la tine intinde". Vine la mine in cam si ma roaga vreo 10 minute , il refuz. Pleaca apoi din casa si pe la 8 (fix o ora dupa primul sms) vine al doilea sms "Daca ma aj chiria ta va aj la 500 lei pe luna. Iti promit !"

Ziua 10 , marti: seara vin , il salut , el e beat. Ma saluta si merg in cam mea. Il aud vorbind singur (tipa) cu o femeie imaginara. Bea (sau se droga poate ?) in bucatarie, apoi alerga in dormitorul lui si tipa "Nuti aici esti ?" si imediat cu voce normala "bai ce prost sunt". Eu sunt in camera mea si ma mir.

Timp de o ora vorbea singur si alerga din o camera in alta (am iesit sa arunc o privire , ma recunoscut dar tot singur vorbea beat fiind). De doua ori a ciocanit la mine in usa dar nu a intrat. A treia oara ciocane si intra , zice "tu esti ?" si iese.
Eu mirat nu stiu cum sa reactionez in situatia asta.

Dupa ora de alergat (de la aprox 10 la 11) se opreste in camera lui si adoarme. Culmea ca la el stinsese lumina , dar in tot restul apart , toate celelalte becuri , si TV-ul le lasase aprinse. Desi TV-ul cred ca il lasa mereu aprins. Merg si sting luminile , si ma intorc in camera mea. Dupa inca o ora , la 12 noaptea, ma imbrac in pijama si ma asez in pat. Inchid lumina si dau sa adorm.

Stand un minut asteptand sa imi vina somnul dupa ce grozavie am vazut , imi dau seama ca de cand am venit in apartament mirosea ceva urat. Ma intreb speriat "nu o fi lasat gazul aprins la aragaz ?".
Merg in bucatarie , pe intuneric (imi era frica sa aprind orice , daca era gaz) si vad ca aragazul scotea un harait. Aprind celularul , vad ca aragazul incepea sa se topeasca la unele parti de plastic , cuptorul era aprins in tot acest timp.
Foarte incins aragazul si mirosea urat. Plasticul de la manerul cuportului se inmoise si decolorase.

Nu realizez ca daca ardea cu flacara sau nu , doar ca era foarte fiebinte si deschid geamurile bucatariei , camerei mele , usa de la intrare. Credeam ca e posibil sa fi fost gaz si sa ma intoxic.
Il aud pe asta cum sforaie in camera lui si la un moment dat tuseste si nu se mai aude nimic. Ma gandesc ca poate sa intoxicat cu gaz si il trezesc. Ii zic de aragaz , merge si toarna niste apa peste el si se culca.
Parea insa treaz/normal cand s-a trezit.

Ziua 10: a doua zi dupa faza cu gazul , imi cere de vreo 2 ori in ziua aia 15 lei , il refuz. Si imi zice ca a adormit cu cuptorul aprins , nu e nimic de ingrijorat.

ziua 11 , 12 (miercuri si joi): nimic nou , nu il vad la fata decat 1 minut pe zi

Ziua 13 , vineri: Obosit merg spre casa cand ma suna: "X , vine diseara un coleg , stam de vorba , discutam , el ami cnata la chitara , bem bere, te superi ?". Ii zic ca nu , in fond e casa lui. Seara (pe la 11) vien cu cineva , nu l-am vazut ca erau in bucatarie si eu la mine. Eu adorm , nu aud nimic.

Ziua 14 , sambata: ma scol la 5 dimineata , il aud pe invitatul lui cum pleca si adorm la loc. In timpul zilei el ma intreaba daca i-am auzit noaptea cum se certau.
Spre seara ma intreaba daca vreau sa cheme el o femeie sa faca curatenie , el platind-o din banii lui si eu sa trebuiasca sa cumpar doar consumabilele. Imi da o lista cu detergenti si imi mai cere imprumut 50 lei.
A schimbat tonul pe care imi cerea imprumut "hai mai X , da-mi sa ies in oras si eu".

Ziua 15, duminica ma trezeste la 8 dimineata cu un telefon "X, credeam ca m-ai apelat". Urmeaza urmatoarele sms-uri:
7:30 (sms-ul l-am vazut dupa telefonul lui de la 8) "Pe langa alea tre sa mai iei si odorizant de vas si interios vas wc si pt bucatarie un mop nou"
8:28 " Am intrat in incurcatura dar t-eas ruga cand vine femeia de serviciu in jur de ora 12 o sa trebuiasca sa ii dai 15 lei pt taxi. Imi cer scuze dar trece datoria la nota mea te va suna ea"
8:32 "Dupa 12 12:30 ajungem"  (cu o zi inainte ii zisesem ca maine la 12 tre sa ma intalnesc cu un coleg)
12:30 "Imi par rau dar femeia nu mai vine azi"

Evident eu ca ultimul prostan cumparasem un morman de detergeti , si impreuna cu 15 lei (am ezitat mult dar m-am gandit sa nu il las sa se faca de kkt in fata femeii ca nu are bani)  le lasasem la el pe masa.

Seara ma intorc acasa , ala zice ca ii pare rau ca nu a venit femeia. Ma culc la 11, la 1:30 noaptea ma trezesc asta dadea cu aspiratorul in bucatarie.
Ce facea , dadea 5 minute , apoi arunca cu ceva pe jos si bocanea tare , si apoi incepea cu aspiratorul. De vreo 2 ori a paasat (fara sa bata) pe clanta la mine , dar pusesem ceva in usa si nu a intrat.
La 3 noaptea a terminat de dat cu aspiratorul si s-a culcat. A inchis el TV-ul cand a adormit.

Nu reuseam sa adorm si am simtit cutremurul treaz. Evident inca juma de ora nu am reusit sa adorm dupa cutremur , ca vorbeau jos doua femei isterice iesite in strada de frica cutremurului.

Ziua 16 , ultima zi: Plec la lucru dimineata , nu il vad la fata. La 6:30 seara (inainte de a porni de la lucru spre casa) el imi da urmatorul sms:
"Imi cer scuze ca inisist dar nu am reusit in alta parte te rog ajuta-ma cu 200 lei si ti dau inapoi luni. Chiar am nevoie de ei si ai fi singurul care m-ar putea ajuta. Pe buna m-ai inteles si chiar am nevoie urgenta de ei. Sper ca ma poti ajuta. Sanatate".
La 20:04 , (eu eram in metoru) imi dal urmatorul "Sa nu ma uiti te rog din suflet."

Imi fac planul sa ma mut in aceeasi seara la un prieten. Merg la el si ma intreaba de bani , ma rastesc ii zic de unde bani. Ajunge prietenul cu masina si duc jos un o geanta de haine.
Revin sus , impachetez al doilea bagaj si cand sa ies ma itnreaba daca plec, ii zic ca plec cateva zile sa stau cu altcineva. Desi parea baut , foarte mirat (dar prietenos) imi zice "X , tu chiar pleci ? " eu da, plec cateva zile si revin probabil ca nu stiu cat pot sta in celalta parte. "Pot sa te ajut cu ceva , ai bagaje multe ?" ii zic ca nu , ca nu iau totul.
Si ma intreaba daca poate sa dea anunt ca inchiriaza din nou camera. Raspund ca nu , il voi suna sapt viitoare sa ii zic daca ma mut sau nu. "Hai mai X , te rog , lasa-ma sa caut macar".
Era interesat sa gaseasca alt fraier , si bucuros ca eu plecam. Asta la dat de gol si imi e clar ca era planificat din prima clipa.

Ii zic "ti-am dat in total 1215 ron , din astia vreau 600 inapoi". El zice , "desigur , banii tii dau cand noul chirias imi plateste garantia."


--------------------------------------------------

Am dormit 2 nopti in alta parte si ieri il sun zicand ca ma intorc. El zice ca a cautat chiriasi dar nu a gasit , insa il suna cienva dupa ora 10 seara ca sa ii zica daca a facut rost de bani sa se mute.
Ii zica ca e bine ,c a daca se muta ala vin eu si imi iau banii , iar daca nu vin eu inapoi. La 10 seara ma suna si imi zice ca pot sa vin , ca nu a iesit nimic.

La 10 juma seara il sun zicand-ui ca vin maine , el zice ca nu poate ca a vorbit cu un baiat venit din italia care daca se muta i-a promis lui ca pe 17 luna viitoare o sa ii plateasca avansul pe 3 luni si asa el ar pierde bani.
Ii zic ca nu poate sa faca asta si ca vorbim maine.

Azi il sun si intreb daca are sa imi dea banii sau ma mut inapoi. Incepe cu rugaciuni, sa il inteleg si pe el , mi se face greata si ii zic ca nu imi pasa de ce promisiuni are el si inchid.
Ma suna imediat si imi zice ca nu ii place cum il amenint (ce amenintare) , ii zic ca nam timp si inchid. Suna a treia oara si inchid fara sa raspund.

Dupa 5 minute imi da urmatorul sms: "Tu nu mai ai ce cauta aici cu asemenea amenintari. Cheile le ai degeaba pt ca o sa schimb yalele. Osa te sun cand am banii sa tii dau. Tu ai plecat asa ca ti-ai asumati ! Daca nu ne intalnim pe cai legale. Amenintarile pastreazale pt tine."
--------------------------------------------------

                                                                                                         Sursa

Suntem atat de singuri in lumea asta

"Am invatat de-a lungul timpului sa zbor cu aripi de iubire, cu aripi de prietenie. Sa imi construiesc vise si sperante si sa cred in ele. Sa imbratisez atunci cand sufletul imi spune, sa iubesc fara sa vreau sa cer nimic, si, sa imi transform dragostea in cuvinte atat de greu de rostit altadata. Mi s-a intamplat sa cred in cei dragi mai mult decat in mine. Sa ma arunc in povesti de dragoste fara de liman convins fiind ca undeva, candva, ni se va arata si noua un tarm doar al nostru. Dar, de cele mai multe ori am sfarsit dezamagit. Si nu de cei pe care ii iubeam, ci de naivitatea mea cu care credeam in “pentru totdeauna”. Uneori, am renuntat la vise pentru cei dragi, si am facut-o din tot sufletul pentru ca ii iubeam. Alteori am ales sa nu pasesc pe un alt drum care sa ma duca departe de ei. Si, nu am regretat nicio clipa. Dar oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gresesc, si oamenii se supara, ne supara, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubirea pe care le-o port, dincolo de dorul care ma mistuie atunci cand imi sunt departe, dincolo de durerea pe care doar sufletul meu o cunoaste atunci cand ei pleaca, ar trebui, totusi, sa privesc viata asa cum este, sa renunt la copilul naiv si imatur din mine care inca mai crede in basme, si sa invat ca totusi suntem atat de singuri in lumea asta."

                                                                                                                    Alice Mihalcea

 

Dacă aş şti...

“Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi 

vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut

 şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea 

ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la 

infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu 

mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.” 

                                                                                                   Gabriel Garcia Marquez

Oriunde ai fi

Pe nisipul fierbinte al inimii mele vor fi gândurile tale ce vor ține aprinse felinarele iubirii. Fiecare sărut al tău îmi va pecetlui buzele într-un zâmbet. Te voi purta în gând, în speranțe, în vise, iar sufletul tău îmi va lumina nopțile fără lună. Din vârful speranțelor mele de iubire eternă voi pastra pentru tine o bucată de suflet curat știind că nu am să pătez nicicând, cu dezamăgiri sau trădări, albul viselor noastre de iubire adevărată.Îți voi mulțumi că mi-ai dăruit înapoi lumea de vise împlinite, pictate în culorile celui mai frumos curcubeu. Am să las tristețile în seama primăverilor neîmplinite iar inima mea va râde cu a ta. Te aștept să pictăm împreună, la ceas de sărbătoare, dorințe nebune scriind în cartea vieții doar fericiri și povestea noastră de dragoste...oriunde ai fi

O iubire (im)posibilă

"S-au cunoscut intr-un caiet, ea era pe pagina din stanga si el pe pagina din dreapta. Cerc era desenata, ba chiar avea si 2 raze care-I luminau chipul ca intr-un zambet Era perfecta, caci fusese facuta cu compasul si cu un creion negru foarte sigur pe el , care a decis sa fie un cerc-femeie, caci avea atatea calitati subtile…. Cand creionul a inceput sa treaca razant pe langa rigla ca sa deseneze cubul, Cerc privea cu rasuflarea taiata la perfectiunea unghiurilor, la multitudinea de laturi, la simetria senzuala si abia astepta sa vada cine e . Cand Cub a fost gata si privirile li s-au intalnit, foile albe au tremurat, caci ei erau mult prea perfecti ca sa se deformeze. Cub , dezmeticit, s-a uitat imprejur si a dat cu ochii de Cerc. O, Doamne, cat era de frumoasa ! Ce simplitate si ce desavarsire ! Ce perfecta armonie !…. I-a venit asa, fara sa-si poata prelungi vreo latura, sa mangaie rotunjimea , pe dinautru, pe dinafara…. Cand a realizat cat erau de diferiti, Cub s-a intristrat, dar nimic din sentimentele lui nu poate fi vazut din afara, poate doar atunci cand vreuna din laturi se inrosea de sfiala. Doar Cerc parea sa dea din raze ca o faptura indragostita, de cate ori era privita….
Prima oara cand s-a inchis caietul si s-au trezit lipiti strans unul de altul, fatza in fatza, li s-a taiat respiratia. Cub a vrut s-o ia in brate, dar Cerc nu stia cum sa-l cuprinda. Nici Cub nu era foarte sigur ca ar fi putut sa-si desfaca laturile, asa, dintr-odata, dar dupa cateva ore petrecute impreuna, a stiut ca asta pot invata doar unul de la altul. Cand erau rasfoiti si lasati cu caietul deschis chiar la paginile lor, erau atat de tristi si-atat de singuri… Li se facea un dor cumplit si oricat s-ar fi iubit, stiau ca niciunul dintre ei nu putea inchide caietul, mereu depinde de altcineva ca ei doi sa fie…fericiti…
Intr-o zi, Cub s-a inspaimantat la gandul ca una dintre foi ar putea fi rupta din caiet, ca sa devina avion, cum I se intamplase unui prieten de-al lui. Habar n-avea ca si Cerc se framanta cu aceleasi ganduri negre, fiind si mai speriata de radiera cu care-I stersesera prima raza….
Zile in sir, cand caietul nu se deschidea niciodata, erau atat de fericiti in lumea lor, in dragostea lor ce era in pericol doar cand era in mainile altora… Cub si Cerc incepusera sa-si faca planuri impreuna. Se gandeau chiar sa renunte la perfectiune si sa se transforma amandoi intr-un banal triunghi… Se rusinau de acest gand, dar erau fericiti ca ar putea sa faca impreuna o latura numai a lor, chiar daca n-ar fi avut nicio linie curba, ca mama, ci doar linii si unghiuri, ca tata.
Invatasera sa se imbratiseze, chiar daca, matematic vorbind, parea imposibil. Cerc intra in cub toata, se pierdea in bratele lui si aveau senzatia ca nimic nu-I mai poate desparti. Intr-o zi, paginile s-au desfacut si creionul mazgalea hartia cu niste desene mici, imperfecte, inghesuite, barfitoare si vulgare. Cub si Cerc au tras o spaima groaznica, dar au scapat de mazgaleala. In schimb, din ziua aceea au trebuit sa suporte rautatile si porcariile figurilor imperfecte, care radeau de iubirea lor si care-I deranjau cu o curiozitate sinistra, vroiau sa stie in fiecare moment ce fac , ce-si spun, cum dorm imbratisati, pe ce latura, cum intra Cub in Cec si Cerc in Cub.
Devenisera de nesuportat, pe masura ce Cub si Cerc se iubeau tot mai mult. Creaturile mazgalite in josul paginii erau tot mai stridente si mai ticaloase, iar Cub si Cerc si-au dat seama ca nu vor rezista asa. Atunci, intr-o zi cand se faceau ca dorm ca sa-si vada si mazgaliturile de viata lor, au decis sa fuga, ca sa-si apere iubirea. Sa se deghizeze chiar si intr-o mazgalitura, numai sa plece de langa caricaturile acelea, ca sa-si traiasca linistiti , milimetric, povestea de iubire. Cub a desfacut patru linii pe furis si cu una a luat-o pe Cerc de mana, cu cealalta i-a facut o sarma , ca sa treaca pe pagina lui, cu inca una s-a agatat de o margine de caiet si din ultima si-a facut o sabie, pentru ce va urma, daca li se va impotrivi si altcineva. Cerc a plecat cu inima sfasiata nu de dorul paginii pe care s-a nascut, ci pentru ca a vazut cu ochii ei cum Cub s-a automutilat pentru iubirea lor, cum si-a pierdut intr-o clipa perfectiunea …de dragul ei.
Atat de tulburata si totusi, atat de fericita, Cub a sarit bucuroasa de la inaltimea mesei, dorindu-si cu disperare sa se indoaie, ca sa nu-I mai fie povara si sa aiba si ea macar un unghi. In cadere, s-a indoit si a devenit un oval stramb, cu o latura aproape dreapta. Vrand s-o salveze la timp, Cub s-a aruncat dupa ea si i-au mai sarit 3 laturi. Nu mai semana a nimic, dar chiar si-asa, redus la o forma necunoscuta, Cub o iubea pe Cerc , iar Cerc avea inca raze sa zambeasca a fericire. Formele ii ajutasera doar sa se descopere, dar iubirea se asternuse din alte motive si ramasese acolo pentru ca motivele erau de nedistrus.
Nu le-a trebuit mult timp sa se transforme in triunghiul la care au visat si sa realizeze cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti si cat de posibila e iubirea care n-are forme si reguli, ci fiori, sentimente, vise si curaj"

                                               Extrasa din cartea Intreaba-ma orice, de M. Radulescu