Nu-ti pierde speranta.

"Uneori,viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde speranta. .Trebuie mereu sa aflati ce iubiti si ce va place . Asta este valabil atat pentru viata profesionala , cat si pentru cea personala . Munca va ocupa o mare parte din viata si singurul mod in care puteti fi complect satisfacuti este sa faceti ceea ce considerati voi o meserie grozava . Iar singura modalitate prin care ai o meserie grozava e sa faci ce iti place . Daca n-ati gasit-o inca , mai cautati , nu va resemnati. La fel cum se intampla si cu celelalte probleme de pe suflet , veti sti cand ati gasito . Si , la fel ca o relatie ,devine din ce in ce mai buna pe masura ce trec anii . Asadar cautati in continuare , nu va resemnati !!!
Faptul ca stii mereu ca vei murii intro buna zii este "unealta" care te va ajuta  sa iei decizii importante in viata .Pentru ca aproape totul  ,asteptarile ,mandria , frica de rusine sau esec , sunt lucruri care palesc in fata mortii, lasand loc doar pentru ceea ce este cu adevarat important .
Amintindu-ti ca vei murii este cea mai buna metoda pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face sa crezi ca ai ceva de pierdut . Nu exista niciun motiv pentru care sa nu iti urmezi inima .
Nimeni nu vrea sa moara , nici macar oameni care vor sa ajunga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo . Cu toate astea , moartea este destinatia pe care o inpartim cu totii. Nimeni nu a scapat de ea . Si asa si trebuie , pentru ca Moartea este ,foarte probabil , cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul de schimbare a vietii , ea ii "curata" pe cei batrani si face loc noului . Deocamdata , noul sunteti voi, dar intr-o buna zi, nu foarte indepartata de cea de azi , veti deveni treptat cei "vechi" si veti fi "curatati" . Imi pare rau ca sunt dramatic,dar cam asa e .
Timpul vostru este limitat, asa ca nu-l irositi traind in locul altcuiva .Nu fiti prinsi in dogme , care inseamna sa traiti cu rezultatele gandirii altor oameni . Nu lasati "zgomotul" creat de opiniile altora sa va distraga de la vocea voastra interioara . Si , cel mai important , aveti curajul sa va urmati inima si intuitia . Ele stiu , cumva , ceea ce vreti sa deveniti cu adevarat . Tot restul este secundar . "
                                                                                                                                              
                                                                                                                                 "  Steve Jobs "

E nedrept

Lumea întreagă e construită pe un set de valori educate, propagate, şi păstrate pentru o structură socială care pare…să meargă. Structura care în imperfecţiunea ei dă naştere la alte imperfecţiuni , şi una din cele mai frecvente e nedreptatea. Dar de fapt, ce e nedreptatea?

Când răneşti pe cineva, îi faci o nedreptate. Se spune că acela care îţi face o nedreptate nu rămâne cu o datorie pentru tine, ci cu o pierdere pentru sine. Proverb preventiv. Lumea e legată de tot ceea ce învaţă şi se foloseşte de toate mijloacele pentru a ajunge mai departe, pentru a îndeplini scopuri, iluzii, false realizări, sau forme contextuale de plăcere. Dar nu există forme absolute nici ale dreptăţii, nici ale nedreptăţii. Nimeni nu e ‘îndreptăţit’ să decidă pentru toţi, deşi se întâmplă mai des decât am vrea să acceptăm. Părinţii decid pentru noi ce drum educativ să urmăm, fără să înţelegem că această constrângere va fi definitorie pentru personalitate noastră în viitor. Într-un fel, ne fac nedreptate dându-ne un drum conform setului de valori şi principii adoptate la rândul lor de la alţii. Un fenomen de constrângere şi închegare a societăţii bazată pe relaţii de asemănare, de risipire a temerilor personale de a fi ‘altfel’ , de a nu te putea integra într-un cerc doar pentru că eşti ‘diferit’ şamd. Dar şi atunci, dacă simţim apartenenţa aceea, nu e de fapt o altă idee dedusă din dependenţa socială? Acea plăcere de a mai avea pe alţii ca tine alături, nu este tot un rezultat al acestei nevoi educate de a căuta complezenţă, acceptare, asemănare, adictie?

Ador experimentele. Şi cel mai recent este acela de a mă îndepărta de ceilalţi şi de a lăsa la o parte mult din ceea ce mi s-a spus că e drept, şi să descopăr ce e drept pentru MINE. Trăiesc pentru mine. Mi s-a dat viaţa pentru a-i găsi un rost, pentru a o trăi, pentru a duce o misiune la capăt? nu ştiu, pentru că mult din ceea ce sunt a fost deja programat în mine. Ştiu doar că orice ar fi, trebuie să descopăr singur.

Şi aşa mi s-a spus că sunt nedrept . Că nu mă gândesc la alţii. Că unii suferă din cauza răcelii şi a distanţării. Acelaşi mecanism egoist care mă conduce pe mine să-mi văd rostul, e cel care mă critică acum că mă desprind de alţii. Cum? simplu. Lumea nu are nevoie de noi decât din egoism, nu pur, ci antrenat, antecreat, dependenţă falsă, aprocrifă . Nu te vreau lângă mine pentru că eşti nemaipomenit. Te vreau lângă mine pentru că din ‘nemaipomeneala’ ta fur şi eu puţin. Mă simt mai ‘nemaipomenit’. ‘Învăţ’ de la tine, pentru că tu ‘ştii’. Te ascult pentru că ai ‘experienţă’. Totul, dar absolut totul se aplică în cadrul acestor reguli prestabilite de alţii , de milenii pentru cei care sunt, au fost, şi pentru cei care nici nu s-au născut.

Oamenii poartă ochelari de cal, marea lor majoritate. Văd doar ce li se aşterne şi nu deschid ochii la ceea ce este şi în jur. Poate eu nu vreau să fiu ca tine, poate NU SUNT ca tine.