Copyright © Lucian's blog
Design by Dzignine
Monday, 27 January 2014

De unde vin si unde merg ....

Intotdeauna am crezut ca o schimbare in viata cuiva cere timp, dar m-am inselat. Schimbarea se poate face in doar cateva secunde, secunde in care tot ce ai stiut nu mai este, tot ce conta pentru tine isi pierde interesul sau doar se da deoparte pentru a face loc altor lucruri mai importante. In acele clipe iti reconsideri prioritatile si iti dai seama ce conteaza cu adevarat pentru tine si ce iti doresti cu adevarat. Daca pana in acel moment credeai ca ti-ai stabilit drumul si unde vrei sa ajungi, dar nu erai sigur..ei bine, clipa schimbarii iti va arata ce ceea ce a fost intotdeauna in tine, dar nu ai stiut sa gasesti si anume, ce iti doresti cu adevarat.

Desi te-ai ales cu o descoperire despre tine, ramane sa accepti ca nimic in viata nu e permanent, lucrurile se schimba de la un moment la altul, persoanele din viata ta vin si pleaca, lasand in urma o lectie de pe urma careia sa profiti si care sa te indrume pe drumul pe care vei merge. Orice lectie vei invata, indiferent ca o inveti dintr-o intamplare fericita sau nefericita, este menita sa te ajute, chiar daca nu vezi asta din prima clipa. Cum se spune "tot raul spre bine" si cat adevar este intr-o vorba. Viitorul iti va arata ca ceea ce ti s-a intamplat la un moment dat in viata a fost pentru a te forma pe tine ca persoana, o persoana capabila sa mearga inainte indiferent de obstacole, o persoana care stie cum sa lupte pentru visele si dorintele sale, pentru a transforma in realitate gandurile, pentru a lasa o urma in aceasta viata, pentru a-si indeplini scopul, fiindca la urma urmei nu este acesta scopul nostru in viata si anume, sa cream ceva ce va ramane, sa lasam in urma noastra o amintire?


 Alegerile de acum se vor concretiza in actiuni viitoare si ne vor defini ca oameni.

                                                                                                                                                                               
                                                                                                                                                      © Silvia Ghican