“Am aproape 100 ani; îmi aștept sfârșitul și inca mă gândesc la
începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun…Oare m-ai
asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu, nu iti poți
imagina la varsta ta, cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu
trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totuși, îți voi spune că te vei
trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu
o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor
părea ieri intamplate și vei simti ca nimic n-a șters durerea și
plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea
neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor
neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor
unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de
mult. E adevarat, cand ai 10-15-25-40 ani, viata iti pare o lunga si
grea calatorie. Acum, aproape de 100 ani, iti spun ca viata este o
scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie
minunata…In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin
toti porii, insa ce pot sa spun acum este ce imbătrânești și îți dai
seama că nu există răspunsuri, ci doar povești. Uita de intrebari, uita
de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei
lua cu tine”.
0 comments:
Post a Comment