O iubire (im)posibilă

"S-au cunoscut intr-un caiet, ea era pe pagina din stanga si el pe pagina din dreapta. Cerc era desenata, ba chiar avea si 2 raze care-I luminau chipul ca intr-un zambet Era perfecta, caci fusese facuta cu compasul si cu un creion negru foarte sigur pe el , care a decis sa fie un cerc-femeie, caci avea atatea calitati subtile…. Cand creionul a inceput sa treaca razant pe langa rigla ca sa deseneze cubul, Cerc privea cu rasuflarea taiata la perfectiunea unghiurilor, la multitudinea de laturi, la simetria senzuala si abia astepta sa vada cine e . Cand Cub a fost gata si privirile li s-au intalnit, foile albe au tremurat, caci ei erau mult prea perfecti ca sa se deformeze. Cub , dezmeticit, s-a uitat imprejur si a dat cu ochii de Cerc. O, Doamne, cat era de frumoasa ! Ce simplitate si ce desavarsire ! Ce perfecta armonie !…. I-a venit asa, fara sa-si poata prelungi vreo latura, sa mangaie rotunjimea , pe dinautru, pe dinafara…. Cand a realizat cat erau de diferiti, Cub s-a intristrat, dar nimic din sentimentele lui nu poate fi vazut din afara, poate doar atunci cand vreuna din laturi se inrosea de sfiala. Doar Cerc parea sa dea din raze ca o faptura indragostita, de cate ori era privita….
Prima oara cand s-a inchis caietul si s-au trezit lipiti strans unul de altul, fatza in fatza, li s-a taiat respiratia. Cub a vrut s-o ia in brate, dar Cerc nu stia cum sa-l cuprinda. Nici Cub nu era foarte sigur ca ar fi putut sa-si desfaca laturile, asa, dintr-odata, dar dupa cateva ore petrecute impreuna, a stiut ca asta pot invata doar unul de la altul. Cand erau rasfoiti si lasati cu caietul deschis chiar la paginile lor, erau atat de tristi si-atat de singuri… Li se facea un dor cumplit si oricat s-ar fi iubit, stiau ca niciunul dintre ei nu putea inchide caietul, mereu depinde de altcineva ca ei doi sa fie…fericiti…
Intr-o zi, Cub s-a inspaimantat la gandul ca una dintre foi ar putea fi rupta din caiet, ca sa devina avion, cum I se intamplase unui prieten de-al lui. Habar n-avea ca si Cerc se framanta cu aceleasi ganduri negre, fiind si mai speriata de radiera cu care-I stersesera prima raza….
Zile in sir, cand caietul nu se deschidea niciodata, erau atat de fericiti in lumea lor, in dragostea lor ce era in pericol doar cand era in mainile altora… Cub si Cerc incepusera sa-si faca planuri impreuna. Se gandeau chiar sa renunte la perfectiune si sa se transforma amandoi intr-un banal triunghi… Se rusinau de acest gand, dar erau fericiti ca ar putea sa faca impreuna o latura numai a lor, chiar daca n-ar fi avut nicio linie curba, ca mama, ci doar linii si unghiuri, ca tata.
Invatasera sa se imbratiseze, chiar daca, matematic vorbind, parea imposibil. Cerc intra in cub toata, se pierdea in bratele lui si aveau senzatia ca nimic nu-I mai poate desparti. Intr-o zi, paginile s-au desfacut si creionul mazgalea hartia cu niste desene mici, imperfecte, inghesuite, barfitoare si vulgare. Cub si Cerc au tras o spaima groaznica, dar au scapat de mazgaleala. In schimb, din ziua aceea au trebuit sa suporte rautatile si porcariile figurilor imperfecte, care radeau de iubirea lor si care-I deranjau cu o curiozitate sinistra, vroiau sa stie in fiecare moment ce fac , ce-si spun, cum dorm imbratisati, pe ce latura, cum intra Cub in Cec si Cerc in Cub.
Devenisera de nesuportat, pe masura ce Cub si Cerc se iubeau tot mai mult. Creaturile mazgalite in josul paginii erau tot mai stridente si mai ticaloase, iar Cub si Cerc si-au dat seama ca nu vor rezista asa. Atunci, intr-o zi cand se faceau ca dorm ca sa-si vada si mazgaliturile de viata lor, au decis sa fuga, ca sa-si apere iubirea. Sa se deghizeze chiar si intr-o mazgalitura, numai sa plece de langa caricaturile acelea, ca sa-si traiasca linistiti , milimetric, povestea de iubire. Cub a desfacut patru linii pe furis si cu una a luat-o pe Cerc de mana, cu cealalta i-a facut o sarma , ca sa treaca pe pagina lui, cu inca una s-a agatat de o margine de caiet si din ultima si-a facut o sabie, pentru ce va urma, daca li se va impotrivi si altcineva. Cerc a plecat cu inima sfasiata nu de dorul paginii pe care s-a nascut, ci pentru ca a vazut cu ochii ei cum Cub s-a automutilat pentru iubirea lor, cum si-a pierdut intr-o clipa perfectiunea …de dragul ei.
Atat de tulburata si totusi, atat de fericita, Cub a sarit bucuroasa de la inaltimea mesei, dorindu-si cu disperare sa se indoaie, ca sa nu-I mai fie povara si sa aiba si ea macar un unghi. In cadere, s-a indoit si a devenit un oval stramb, cu o latura aproape dreapta. Vrand s-o salveze la timp, Cub s-a aruncat dupa ea si i-au mai sarit 3 laturi. Nu mai semana a nimic, dar chiar si-asa, redus la o forma necunoscuta, Cub o iubea pe Cerc , iar Cerc avea inca raze sa zambeasca a fericire. Formele ii ajutasera doar sa se descopere, dar iubirea se asternuse din alte motive si ramasese acolo pentru ca motivele erau de nedistrus.
Nu le-a trebuit mult timp sa se transforme in triunghiul la care au visat si sa realizeze cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti si cat de posibila e iubirea care n-are forme si reguli, ci fiori, sentimente, vise si curaj"

                                               Extrasa din cartea Intreaba-ma orice, de M. Radulescu 

 

Unii oameni se îmbătrânesc singuri…

Faptul că unii oameni dezaprobă relațiile în care o persoana are un partener de viață mai tânăr sau batran decat el, denotă o gândire limitată.
Cine spune că un barbat sau o femeie nu poate avea un partener mai tânăr decât el/ea? Ce lege universală interzice asta? Şi cine stabileşte diferenţa de vârstă admisă dintre parteneri?
Mă întreb, oare cu sute de mii de ani în urmă, când oamenii nu aveau documente care să le ateste vârsta, când habar nu aveau ce vârstă au, cum îşi alegeau partenerii? Din anumite privinţe cred că ar fi fost mai bine ca lucrurile să nu evolueze atât de mult. Ca să nu mai spun de actele care leagă doi oameni… Ştiu, vă voi dezamăgi, dar nu cred în ele. Nu hârtiile leagă, ci dragostea. Hârtiile doar obligă. Sunt doar o formalitate.
Dar, să revenim la vârstă. Am mai spus-o şi o voi repeta: vârsta cronologică n-are nicio treabă cu vârsta spiritului.
Unii oameni se îmbătrânesc singuri… şi asta doar pentru că trăiesc raportat la vârsta cronologică. Îşi impun tot felul de restricţii şi îşi reprimă sentimente şi dorinţe… și asta doar pentru că țin cont de prejudecățile lumii.
Unii îşi trăiesc toată viaţa între “e prea devreme” şi “e prea târziu” şi ratează atâtea posibilităţi și atâtea trăiri minunate! Unii isi traiesc viata in functie de zodie , aleg partenerii in functie de zodia compatibila si ii refuza pe cei "incompatibili" ,si pierd ani din viata facand lucrul acesta, nedandu-si seama ca poate si-au respins chiar propria lor jumatate .  

Când vine vorba de diferenţa de vârstă dintre parteneri, mentalităţile demne de provincialism văd cu ochi răi aceste relaţii şi emit tot felul de teorii, una mai greşită decât alta. Una dintre ele ar fi că, el sau ea alege parteneri mai tineri, fiindcă aceştia nu au personalitate şi sunt uşor de condus. Greşit. Da, pot fi educaţi, pot fi formaţi, dar nu conduşi. O persoana matură, care ştie ce vrea de la viata, nu va alege un partener de viata supus, fără personalitate, ci un partener puternic, responsabil, matur şi protector, pe care să îl respecte şi lângă care să se simtă în siguranţă.

Din păcate lumea va condamna mereu ceea ce este diferit de tipare şi nu este conform cutumelor societăţii. Din fericire iubirea nu e mereu raţională, de aceea există atat barbati cat si  femei care nu renunţă la dragoste şi la o viaţă trăită frumos din cauza lumii care o va arăta cu degetul pentru că are un partener de viaţă mai tânăr sau mai batran .

În iubire nu există nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici diferențe prea mari, nu există nicio lege care să interzică unor oameni să se iubească și să își trăiască viața împreună. Există doar prejudecăți…

                                                                                                           Irina Binder


 

Iti poti trai visul

Nu stiu care este visul tau pe care il ai . Nu-mi pasa cat de dezamagit ai putea fi pentru a-ti indeplini acel vis, dar acel vis pe care il ai in mintea si sufletul tau , ar putea sa devina realitate !
Multi dintre voi stiu , ca e greu , nu este usor , este greu sa-ti schimbi viata . Iar in drumul pe care il parcurgi pentru indeplinirea acelui vis , vei da de o sumedenie de dezamagiri , multe esecuri , multa durere . Sunt momente in viata in care te vei indoi de tine insuti .Vei spune : " Doamne , de ce , de ce mi se intampla numai mie ? Eu doar incerc sa am grija de copii si familia mea , nu incerc sa fur s-au sa fac rau nimanui. De ce lucrurile astea trebuie sa mi se intample mie ??? "
Pentru aceia care trec prin astfel de situatii , nu renuntati niciodata la visele voastre .Vremurile grele vor veni , dar nu vor veni sa stea , vor veni sa treaca .

E foarte important pentru tine sa crezi , ca tu esti acela care va reusii .

Cei mai multi oameni , isi fac o familie , isi castiga un trai si apoi mor ! Se opresc sa mai creasca , se resemneaza , si considera ca asta a fost menirea lor pe acest pamant . O multime de oameni se plang de situatia in care se afla, dar nu ar face nimic pentru a schimba ceva . Si multi oameni inceteaza sa mai viseze , de ce ??? Unu este din cauza fricii , frica de esec : " daca lucrurile nu merg asa cum ar trebui sa mearga" ??? si frica de succes , " daca ei o fac si eu nu pot face fata situatiei " ??? Acestia NU sunt factori de risc.
Ai petrecut atat de mult timp impreuna cu alte persoane , ai petrecut atat de mult timp incercand de a face oameni sa te placa , cunosti alte persoane mai bine decat te cunosti pe tine insuti , le-ai studiat , stii totul despre ele , vrei sa fi exact ca ele . Si sti ce ? Ai investit atat de mult timp in ele , incat nu mai sti cine esti tu .

Te provoc sa-ti petreci timpul cu tine insuti.

 Este necesar , sa scoti esecul din viata ta , daca vrei sa-ti traiesti visul . Atunci cand alergi dupa visul tau , viata are o semnificatie anume . Că toată lumea nu-l va vedea, că toată lumea nu se va alătura, că toată lumea nu va avea viziunea pe care o ai tu ... este necesar să știi că.... ești un om diferit .
Este necesar sa te aliniezi cu oameni ca tine ,  care sunt " flamanzi " , oameni care sunt de neoprit in dorinta de a reusi, oameni care refuza sa traiasca viata asa cum e ea si care doresc mult mai mult ! Acei oameni care traiesc visele lor, sunt acei oameni care , stiu ca " se va intampla" depinde numai si numai de ei  . 
Opinia cuiva despre tine nu trebuie sa devina realitatea ta . Si chiar de te confrunti cu dezamagiri , trebuie sa sti ca .....poti sa faci chestia asta , chiar daca nimeni nu o va face pentru mine ...vei reusi . Asta este ceea ce cred eu si sunt dispus sa mor pentru asta . Nu conteaza cat de  greu este sau cat de greu va deveni, o sa reusesc !!!Vrei sa reprezinti o idee , vrei sa reprezinti o posibilitate ?  

INCEPE PRIN A FACE PRIMUL PAS . 

 Nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul .Chiar daca te confrunti cu un esec , o dorinta la care ai lucrat foarte mult si din nou te confrunti cu un esec , oameni pe care credeai ca poti conta si defapt ti-au aratat contrariul ,si din nou dai de esec . Nimeni  nu mai crede in tine , ai pierdut din nou , si din nou si din nou ...."luminile pe strada ta se sting" . 
Trebuie sa ramai tare , sa crezi in visul tau , sa te gandesti la el in fiecare zi si sa-ti spui tie insuti : 

NU S-A TERMINAT , O SA INVING !!!

Toate visele noastre devin realitate

Am plătit cu ani din viață până am învățat că a aștepta după alții înseamnă a amâna să trăiești. În drumul meu prin viață am învățat într-un târziu să nu mai aștept după cei care nu mă prețuiesc așa cum aș merita. Oricât de bogați am fi nimeni nu e suficient de avut încât să cumpere timp. Lăsăm clipe, ani, vise să treacă pe lângă noi fără a realiza că momentele astea nu se mai întorc nicicând. Amânăm să încercăm lucruri noi, să dăm aripi viselor, să fim fericiți, să iubim. Amânăm să trăim.
Viața ne-a dat palme la un moment dat fiecăruia dintre noi. Cu sufletul trist sau trădat și cu inima încărcată de regrete caută în tine fărâma aceea de putere de a merge mai departe pe un drum drept, curat. Încearcă să arunci din valiză tot balastul de vise și dezamăgiri și pune în ea doar vise frumoase, pline de speranță și pleacă pe un drum nou, spre o nouă iubire, spre marea iubire.
Pe aleile vieții, unii oameni pe care i-am întâlnit mi-au pus piedică așteptând momentul vulnerabil ca să mă poată împinge. M-am dezechilibrat puțin dar nu am căzut. Am plecat apoi cu spatele spre ei, lăsându-i în urmă. Îi vedeam din ce în ce mai mici până au dispărut. Am învățat să privesc înainte și așa am lăsat în urmă toți oamenii mărunți. Am realizat cine contează azi, cine nu va mai conta și cine va conta mereu. Și așa îți dai seama după pumni de lacrimi ce meriți, pe cine meriți si cine te merită. Închideți ochii și dați sufletului aripi de fluture. Priviți înainte spunându-vă în gând: Am să reușesc! Am să iubesc din nou! Merit!
Vine o clipă în viață în care trebuie să-ți evaluezi fericirea. În viață nu contează cât pierzi, nici dacă ajungi la pământ în anumite momente, dacă ai de partea ta iubirea! Ea te ajută să te ridici, să lupți, să mergi mai departe. Iubirea îți va dărui mereu un alt început, o altă poveste, o nouă șansă la fericire.

                Toate visele noastre devin realitate daca avem curajul de a le urma. (Walt Disney)
 

Exista suflet pereche?

Sufletul pereche? O utopie. Nu exista asa ceva! – spui resemnat, dupa ani de asteptare, ani de singuratate, obosit sa mai crezi ca vei gasi omul cu care sa iti imparti viata. Ba chiar te minti ca iti este mai bine singur, argumentand ca ai fi putut gasi pe cineva care sa nu te implineasca sufleteste si care doar te-ar fi facut sa suferi. Dar, uneori te invinovatesti pentru singuratatea ta, fiindca timpul in care nu te-a iubit nimeni te-a incarcat cu multe complexe. Te gandesti ca nu esti suficient de bun, de frumos, ca nu ai mare lucru de oferit, asa ca, de ce te-ar vrea cineva? Si uiti ca tot ceea ce ai nevoie pentru a te darui cuiva este sufletul tau. Uiti ca omul este dependent de iubire, ca nu este facut sa traiasca singur. Implinirile si dezamagirile trebuie impartite cu cineva, altfel, bucuriile le traiesti doar pe jumatate, iar tristetile dublu. Fiecare om, oricat de urat sau de frumos ar fi, oricat de bogat sau de sarac si oricat de tanar sau de batran, merita si poate avea pe cineva alaturi. “Prea tarziu” este doar o prejudecata, atunci cand este vorba de a intalni jumatatea sufletului tau.

Sufletul pereche exista undeva pe acest pamant. Deocamdata imparti cu el acelasi cer. Trebuie doar sa faci primul pas catre el… si acest prim pas inseamna sa crezi in existenta sa. Urmatorii pasi sunt renuntarea la prejudecati, cum ca ar fi prea tarziu, cum ca nu ai fi suficient de bun si de frumos, cum ca nu ai merita iubirea. Deschide-ti inima catre iubire! Cu inima deschisa poti crede, poti visa, poti primi iubirea.
Uneori idealizam acest suflet pereche si, tocmai pentru ca il idealizam, nu credem ca ar putea exista. Dar ce inseamna, de fapt, sufletul pereche? Omul perfect? Nicidecum. Este acel om care te completeaza si care face parte din profunzimea ta sufleteasca. Este sufletul care iți va darui fericire fara margini, iar uneori doar bucurii simple. Dar, uneori te va si intrista. Te va iubi asa cum esti, cu bune si cu rele, dar te va determina sa iți doresti sa devii omul care ar trebui sa fii, din iubire, fara sa-ți impuna si fara sa forțeze schimbarile. Te va iubi necondiționat: si bun si rau, si fericit si trist, si frumos si urat, pentru ca te va iubi pe tine, cu tot ce insemni. Te va pretui si nu te va face sa te simti neglijata, pentru ca va cunoaste nevoia ta de iubire.
Sufletul pereche? Se afla undeva in lumea aceasta pentru ca Dumnezeu a pregatit cate unul pentru fiecare om. Iar tu il vei intalni, negresit!

                                                                                                                          Irina Binder

Timp , de Irina Binder

 

Oamenii sunt foarte preocupaţi de felul în care îşi cheltuie banii, dar prea puţin de modul în care îşi cheltuie timpul.

Dacă ai timp, poţi face bani. Dar dacă ai bani, poţi cumpăra timp? Cu bani poţi cumpăra lucruri, cu timp poţi cumpăra viaţă. Ce ar trebui preţuit mai mult?

Ce înseamnă, de fapt, a trăi? Fiindcă mulţi confundă “a trăi” cu “a exista”. Mulţi dintre noi trăim ca nişte roboți programaţi să facem ceea ce trebuie… şi nu ne mai rămâne timp să facem şi ceea ce ne place. Încet, încet, uităm să mai trăim pentru noi şi uităm că a trăi înseamnă a te bucura de viaţă. Ne hrănim trupurile, dar uităm să ne hrănim şi sufletele.

Toată lumea se plânge de timp… şi totuşi, văd oameni care îl irosesc. Oameni care nu fac nimic pentu sufletele lor, care irosesc ore preţioase cu lucruri care nu le aduc niciun beneficiu şi nicio bucurie…

Nu ar trebui să aşteptăm până în ziua în care să realizăm că, deşi avem toate lucrurile pe care le-am dorit, suntem, de fapt, săraci... Săraci în amintiri frumoase, săraci în oameni dragi alături. N-ar trebui să ne trezim într-o zi realizând că nu am trăit destul, că ne-am irosit pentru nişte lucruri trecătoare, pentru ambiţii fără rost, că am pierdut clipe preţioase pe care le-am fi putut petrece frumos.

Timpul nu aşteaptă pe nimeni… El trece cu fiecare secundă şi cu fiecare bătaie de inimă. Amânăm să trăim şi alergăm după bani… Iar cândva, când va fi prea târziu, ne vom dori să dăm tot ce avem pentru puţin timp… puțin timp pentru oameni, pentru muzică, pentru natură, pentru iubire... pentru viață.

 

                                                                                                     Irina Binder

Romania , tara lui "Doamne Ajuta" .

"Romania este una dintre cele mai sarace tari din UE. Cu toate acestea, in ultimii ani, politicienii romani - atat de pe plan local cat si national - au alocat multi bani din bugetul de stat pentru construirea a mii de biserici noi" . 

 Ce nu intelege lumea e ca Doamne -Doamne nu vine personal sa te vindece de o boala ci te trimite la nenea doctoru' ! De ce toata lumea se face ca doarme ? Noi am avea nevoie de spitale mai multe si scoli , asta e nevoie ! Da cum sa o lamuresti pe tanti habotnica care pupa mana popii si nu stie ca o boala nu se trateaza la vraci , popa si biserica ... Nu suntem in stare nici macar sa le renovam pe cele pe care le avem , dar noi ,construim biserici in continuare .
Am stat si am facut un calcul si ma gandeam ca daca 10% din bisericile din Romania ar ajuta nevoiasi si cersetorii de pe strazi situatia din Romania s-ar schimba radical din multe puncte de vedere . 

"La fiecare 3 zile, o biserica e construita in Romania!" spun britanicii de la BBC. Jurnalistii straini fac o paralela intre saracia in care traim, desi suntem in UE si sumele mari care se cheltuiesc pentru construirea unor noi si noi lacasuri de cult.
 



Eu consider ca in Romania le avem pe toate :avem orfani pe care ii dam afara din casele de copii la 18 ani si nu ne intereseaza unde se duc (dar ne miram ca rata infractionalitatii este in crestere), avem bebelusi abandonati in spitale de care nu are cine sa se ocupe, avem batrani pe care nu avem unde sa-i ducem (azile) chiar daca suntem dispusi sa si platim pentru asta...vreau si eu sa vad cate biserici (ortodoxe) se implica EFECTIV in activitati umanitare (va zic eu ...nici una) si o sa avem si o super-catedrala care o sa ne mantuiasca pe toti si o sa ne duca in rai, consider ca este o mare bataie de joc la adresa tuturor oamenilor din romania (pensionari, someri, salariati)

Intr-un an s-au inregistrat, pe site-ul "construim catedrala", numai 766 de donatii private. Deci grosul banilor au venit de la Guvern (anul trecut, 19 milioane de lei), de la primariile de sector si de la Primaria Generala Bucuresti (18 milioane de lei, similar cu 2011).
Nota de plata se va ridica, probabil, la 400 de milioane de lei. Bani din care s-ar putea construi 1500 de scoli. Sau 300 de kilometri de autostrada. S-ar putea utila cu aparatura de top 40 de centre medicale de excelenta. S-ar finanta 8000 de transplanturi. Sau 800 de mii de nasteri.

Mai jos aveti numarul de biserici pe cap de judet :

In Romania lumea moare de foame iar indivizii de la guvernare fac biserici suflate cu aur si statui de bronz. O institutie care este scutita de la plata taxelor si impozitelor (doar colecteaza) . Preoti care au devenit preoti doar cu numele si noaptea ies la o  plimbare cu Maserati-ul pe strazile orasului . 

In judetul Bacau sunt 666 de biserici, cifra oficiala data de secretariatul de Stat pentru Culte. Cele mai multe pe cap de locuitor sunt insa in Salaj, unde exista una la fiecare 474 de persoane.

Politica si religia sunt in stransa legatura si se straduie din rasputeri sa manipuleze mintea omului. INSA omul prost (majoritar la noi) are nevoie de religie ca de aer. Fara religie, omul prost instiga la haos. Omul prost, la gandul ca pur si simplu dispare si are doar cateva decenii de trait, devine un porc flamand care nu va sti altceva decat sa caute sa puna mana pe resurse si pe bunuri. Rockerfeller spunea: "Nu incercati sa educati prostii - folositi-i!" Si asta se intampla acum. Da, e trist e ca se surprima in ultimul timp (de cand popii au realizat ca le scapa tineretul printre degete) studiul temeinic al stiintei - in special al domeniilor care fac religia ridicola: ANATOMIE, BIOLOGIE si ASTRONOMIE. Dar incercati sa ganditi ca cei din elite (care-si educa cum trebuie odraslele). Cui ar folosi daca 7 miliarde de suflete nu s-ar multumi cu un trai modest? Cum cu dibacie ortodoxismul a sedat mintile prostilor cu vorbe "de duh" de genul: "Fericiti cei saraci cu duhul", sau "Crede si nu cerceta!". Ia ganditi-va, daca taranii ar realiza ca sunt oameni cu drepturi, si ca pe masura efortului depus ar trebui sa duca o viata decenta - n-ar deranja elitele? Acum e perfect - se vaita resemnati si se multumesc sa spuna: "Asa a vrut Dumniezo sa ne bata, ne purtam crucea si asta e!" E GASELNITA PERFECTA a unor oameni geniali de-acum 2 milenii. Ai caror urmasi sunt acum bancheri, antreprenori, investitori, avocati, popi, brokeri, marketing manageri etc. Adica profesii care nu produc absolut nimic concret (in afara de a se ocupa cu manipularea slabiciunilor omenesti). De aia lumea e intoarsa acum cu fundu-n sus, iar cei care chiar au o contributie reala la dezvoltarea unei societati - profesori, medici, ingineri, inventatori, cercetatori etc - zac intr-un trai mediocru spre sarac, mai ales la noi in est, unde ortodoxia e in floare. 

Biserici, scoli si spitale in Romania :

Numar total de biserici - 18.429 

Numar total de scoli - 4.022

Numara total de paturi de spital - 128.501

Prietenia

Știm cu toții că avem nevoie de prieteni și că nu putem trăi fără ei. Dar ce facem atunci când ei uită de noi, nu mai au timp pentru noi? Cu timpul ne maturizăm și ne dăm seama cât important este să avem prieteni adevărați. Viața este ca o petrecere, invităm mulți prieteni, unii pleacă mai devreme, alții rămân toată noaptea, unii râd cu tine, alții râd de tine, unii întârzie la petrecere. Dar după ce petrecerea se termină, puțini rămân să te ajute la curățenie. Și de cele mai multe ori, nu ei sunt cei care au făcut mizerie.
Sunt acei "prieteni" care atunci cand intra intr-o relatie uita de prieteni ,uita de tot ....aceea nu iti sunt prieteni . Le-as spune simple "cunostinte" care atunci cand se vad singure apeleaza la tine pentru trecerea timpului .
Prietenii adevarati nu te vor da la o parte nici macar atunci cand isi fac o iubita. Aceștia sunt adevărații tăi prieteni. Doar aceștia contează cu adevărat!
Prietenii adevărați au un loc special în inima noastră și au rolul de a ne fi mereu alături, de a ne sfătui și de a ne apăra. Spuneam cu ceva timp în urmă că adevăraților prieteni nu trebuie să le spunem că avem o problemă, ei știu deja când avem nevoie de ei.
Adevărații prieteni își fac timp pentru noi, au răbdare să ne asculte și să ne sfătuiască, și asta nu înseamnă că trebuie mereu să fie de acord cu noi.
Prietenii adevărați sunt cei care își țin promisiunile și vor avea mereu curajul să îți spună adevărul în față, chiar dacă nu e mereu plăcut.
Prieteni îți sunt cei care râd cu tine, nu de tine atunci când se fac glume.
Prietenii își lasă deoparte treburile și vin să te ajute, cu mare drag, fără să aștepte nimic în schimb.
Prietenii adevărați nu se supără unul pe celălalt, iar dacă o fac, nu sunt orgolioși și își cer scuze și se împacă.
Adevărații prieteni au mereu cuvinte frumoase despre tine, nu te bârfesc pe la colțuri.
Adevărații prieteni se sprijină, se susțin , se încurajează atunci când trebuie să-și atingă obiectivele.
Foarte important, prietenii adevărați nu sunt geloși și invidioși pe ceea ce ai sau pe ceea ce ai realizat, ei se bucură pentru tine din suflet.
Adevărații prieteni sunt cei care cred în tine chiar și atunci când nici măcar tu nu mai încredere în tine!

Adevărul este că unii oameni rămân alături de tine doar dacă au ceva de câștigat. Când își ating scopul, ei pleacă. Rar pierdem prieteni sau iubiți, dar în timp ne dăm seama care merită să ne fie prieteni și care sunt prieteni adevărați!

De ce sa mai continui cand nu esti apreciat la adevarata ta valoare ?!

De multe ori se intampla sa fi mintit ,manipulat si fraierit pe fata in fiecare zi . Sunt zile cand ajungi sa constientizezi ca unii oameni , analfabeti de meserie, ajung sa fie platiti mai bine ca tine, care vorba aia ...."ai facut scoli sa ajungi sa fi respectat ,ai devenit o persoana inteligenta, cu multe aptitudini" dar defapt iti dai seama ca unul care nu poate lega doua cuvinte, e platit triplu fata de tine, avand o munca de 3x mai usoara ca si a ta . Pe moment in mintea ta apar intrebari fara raspuns si ganduri care nu duc nicaieri . De parca nu era de ajuns, pe langa tine ai parte si de un anturaj de tot rahatul ,care indiferent ce le-ai propune, ei te vor tot acolo cu o viata mediocra si incearca mereu sa te traga in mocirla in care sunt si ei.
De cele mai multe ori ajungem sa toleram toate astea , si le trecem cu vederea . Nu "de prosti" ci de faptul ca nu ne cunoastem adevarata noastra valoare .
 Vina este doar a noastra , pentru ca acceptam un comportament de mana a 2-a si-i il lasam sa ramana in viata noastra . Adevarul este ca persoanele din viata noastra sunt reflectii ale noastre si fiecare are rolul ei de a ne invata ceva .
In momentul in care ti se intampla sa fii pus in situatii neplacute, asta te poate zdruncina sau poate fi sutul in fund de care aveai nevoie ca sa te trezesti. Asta e semnul ca nu iti traiesti viata pe care ti-o doresti. Si atunci ce trebuie sa  faci?

Constientizeaza faptul ca nu e ceea ce vrei in viata ta .

Identifica ce anume te calca pe nervi . 

Intreaba-te mereu : Daca nu vreau asta, ce anume vreau cu adevarat ??

Mereu ramai calm , respira , ia-ti "la revedere" si pleaca , PUR SI SIMPLU.  

Dar nu te linistii , asta nu e de ajuns . Faptul ca ai fugit de ceva nu inseamna ca nu o sa te prinda din urma . Trebuie sa te duci dupa ce anume vrei sa schimbi , fara sa te uiti inapoi . Asa ca ramai cu furia pe care ti-ai generat-o si transform-o in actiune .

Oamenii valorosi nu sunt apreciati la adevarata lor valoare, si atunci pleaca ,cauta pe alcineva care sa le aprecieze munca cu adevarat .

Oamenii valorosi "se vad" doar atunci cand nu mai sunt prin preajma .

Nu-ti pierde speranta.

"Uneori,viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde speranta. .Trebuie mereu sa aflati ce iubiti si ce va place . Asta este valabil atat pentru viata profesionala , cat si pentru cea personala . Munca va ocupa o mare parte din viata si singurul mod in care puteti fi complect satisfacuti este sa faceti ceea ce considerati voi o meserie grozava . Iar singura modalitate prin care ai o meserie grozava e sa faci ce iti place . Daca n-ati gasit-o inca , mai cautati , nu va resemnati. La fel cum se intampla si cu celelalte probleme de pe suflet , veti sti cand ati gasito . Si , la fel ca o relatie ,devine din ce in ce mai buna pe masura ce trec anii . Asadar cautati in continuare , nu va resemnati !!!
Faptul ca stii mereu ca vei murii intro buna zii este "unealta" care te va ajuta  sa iei decizii importante in viata .Pentru ca aproape totul  ,asteptarile ,mandria , frica de rusine sau esec , sunt lucruri care palesc in fata mortii, lasand loc doar pentru ceea ce este cu adevarat important .
Amintindu-ti ca vei murii este cea mai buna metoda pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face sa crezi ca ai ceva de pierdut . Nu exista niciun motiv pentru care sa nu iti urmezi inima .
Nimeni nu vrea sa moara , nici macar oameni care vor sa ajunga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo . Cu toate astea , moartea este destinatia pe care o inpartim cu totii. Nimeni nu a scapat de ea . Si asa si trebuie , pentru ca Moartea este ,foarte probabil , cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul de schimbare a vietii , ea ii "curata" pe cei batrani si face loc noului . Deocamdata , noul sunteti voi, dar intr-o buna zi, nu foarte indepartata de cea de azi , veti deveni treptat cei "vechi" si veti fi "curatati" . Imi pare rau ca sunt dramatic,dar cam asa e .
Timpul vostru este limitat, asa ca nu-l irositi traind in locul altcuiva .Nu fiti prinsi in dogme , care inseamna sa traiti cu rezultatele gandirii altor oameni . Nu lasati "zgomotul" creat de opiniile altora sa va distraga de la vocea voastra interioara . Si , cel mai important , aveti curajul sa va urmati inima si intuitia . Ele stiu , cumva , ceea ce vreti sa deveniti cu adevarat . Tot restul este secundar . "
                                                                                                                                              
                                                                                                                                 "  Steve Jobs "

E nedrept

Lumea întreagă e construită pe un set de valori educate, propagate, şi păstrate pentru o structură socială care pare…să meargă. Structura care în imperfecţiunea ei dă naştere la alte imperfecţiuni , şi una din cele mai frecvente e nedreptatea. Dar de fapt, ce e nedreptatea?

Când răneşti pe cineva, îi faci o nedreptate. Se spune că acela care îţi face o nedreptate nu rămâne cu o datorie pentru tine, ci cu o pierdere pentru sine. Proverb preventiv. Lumea e legată de tot ceea ce învaţă şi se foloseşte de toate mijloacele pentru a ajunge mai departe, pentru a îndeplini scopuri, iluzii, false realizări, sau forme contextuale de plăcere. Dar nu există forme absolute nici ale dreptăţii, nici ale nedreptăţii. Nimeni nu e ‘îndreptăţit’ să decidă pentru toţi, deşi se întâmplă mai des decât am vrea să acceptăm. Părinţii decid pentru noi ce drum educativ să urmăm, fără să înţelegem că această constrângere va fi definitorie pentru personalitate noastră în viitor. Într-un fel, ne fac nedreptate dându-ne un drum conform setului de valori şi principii adoptate la rândul lor de la alţii. Un fenomen de constrângere şi închegare a societăţii bazată pe relaţii de asemănare, de risipire a temerilor personale de a fi ‘altfel’ , de a nu te putea integra într-un cerc doar pentru că eşti ‘diferit’ şamd. Dar şi atunci, dacă simţim apartenenţa aceea, nu e de fapt o altă idee dedusă din dependenţa socială? Acea plăcere de a mai avea pe alţii ca tine alături, nu este tot un rezultat al acestei nevoi educate de a căuta complezenţă, acceptare, asemănare, adictie?

Ador experimentele. Şi cel mai recent este acela de a mă îndepărta de ceilalţi şi de a lăsa la o parte mult din ceea ce mi s-a spus că e drept, şi să descopăr ce e drept pentru MINE. Trăiesc pentru mine. Mi s-a dat viaţa pentru a-i găsi un rost, pentru a o trăi, pentru a duce o misiune la capăt? nu ştiu, pentru că mult din ceea ce sunt a fost deja programat în mine. Ştiu doar că orice ar fi, trebuie să descopăr singur.

Şi aşa mi s-a spus că sunt nedrept . Că nu mă gândesc la alţii. Că unii suferă din cauza răcelii şi a distanţării. Acelaşi mecanism egoist care mă conduce pe mine să-mi văd rostul, e cel care mă critică acum că mă desprind de alţii. Cum? simplu. Lumea nu are nevoie de noi decât din egoism, nu pur, ci antrenat, antecreat, dependenţă falsă, aprocrifă . Nu te vreau lângă mine pentru că eşti nemaipomenit. Te vreau lângă mine pentru că din ‘nemaipomeneala’ ta fur şi eu puţin. Mă simt mai ‘nemaipomenit’. ‘Învăţ’ de la tine, pentru că tu ‘ştii’. Te ascult pentru că ai ‘experienţă’. Totul, dar absolut totul se aplică în cadrul acestor reguli prestabilite de alţii , de milenii pentru cei care sunt, au fost, şi pentru cei care nici nu s-au născut.

Oamenii poartă ochelari de cal, marea lor majoritate. Văd doar ce li se aşterne şi nu deschid ochii la ceea ce este şi în jur. Poate eu nu vreau să fiu ca tine, poate NU SUNT ca tine.

Perfect fără tine

Femeile nu stiu ce vor

Articolul asta putea avea orice alt titlu, dar concluzia era aceeasi... si anume ca femeile nu stiu ce vor. Ca si specie, femeile au aceleasi caracteristici psihologice, fiziologice, mama dracului... ca si barbatii. Doar ca ele, cred in sinea lor, ca au evoluat odata cu societatea in care traim. E foarte bine daca s-a intamplat asta, dar sa se decida ce, cum, unde, si de ce... pe cand ele nu sunt capabile sa faca asta. Ele au nevoie de o gramada de lucruri, nu neaparat materiale... iar cand vine vorba de senzatiile femeii, atunci apare marea problema. Femeia nu stie ce vrea, pentru ca nu gandeste logic si rational. Sa va dau cateva exemple...

Daca esti genul de om mai tacut, de ce esti asa? De ce dracu' nu vorbesti mai mult, de ce nu o bagi in seama? Daca esti mai vorbaret, de ce nu taci, ce mama dracu', doar ea sa te asculte?... incepi se o plictisesti, nu e bine!
Daca nu o suni prea des, sau macar atunci cand isi doreste ea, e clar, nu te intereseaza persoana ei, iar daca tu n-o bagi in seama, ea de ce ar face asa? Daca o suni sau ii trimiti sms-uri, de ce n-o lasi sa respire?... esti prea insistent bai baiatule!

Daca s-a intamplat sa intarzii la intalnire, esti un mare porc, nesimtit, cretin, idiot si etc etc... toate astea pentru ca ai facut-o sa astepte. Daca ajungi mai devreme si se intampla sa o mai astepti si in ploaie sau frig, esti fraier. Daca ai noroc sa fie soare afara, esti tot un fraier. Ce fraier esti! Fraiere!

Daca esti de acord cu ea, e prea usor, nu-i place, te lasi moale, unde iti e tupeul Gogule? Ce esti tu, barbat sau carlig de rufe? Daca te-a pus dracu' si nu esti de acord cu ea, esti un prost pentru ca nu-i intelegi argumentele ei hipersupermega logice, fraiere!... ba nu fraiere, retardule!!!

Daca esti genul care nu prea se cearta intr-o relatie, nu esti palpitant, e de rahat relatia... nu mai merge. Daca te certi cu ea, e clar... ai pe alta si esti un nenorocit! Daca o cauti noaptea cand tu ca prostu' chiar te gandesti la ea, inseamna ca n-ai somn si vrei doar sa intretii raporturi sexuale .
Daca nu o cauti, inseamna ca deja ai pe alta cu care sa intretii raporturi sexuale (buru-buru pentru salbatici)!
Daca ii spui ca o iubesti, ori e prea devreme ori vrei doar sa te culci cu ea, si nu e pregatita pentru asta. Daca nu-i spui, insemna ca-ti bati joc de sentimentele ei, lache ce esti!!!

Daca nu faci toate astea, esti un fatalau! Daca te imbraci elegant si ai grija sa arati bine ori de cate ori iesi pe strada... inseamna ca o faci cu un scop, sa te vada altele, nu? Daca te imbraci aiurea, o faci de rusine... si iar nu e bine!

Mai sunt acele femei, catalogate ca fiind “dive” care “nu” sunt de nasul tau ,care te judeca imediat dupa infatisare… si care se considera superioare fata de rasa umana , acele femei care il asteapta pe acel ” fat frumos pe un cal alb”….si tu esti doar un “vreau ceva mai bun ” .
Ele sunt acele “experte” care stiu totul care nu cedeaza niciodata atunci cand considera ca au dreptate( batman ,batman) . Sunt acele “suparate pe viata” care dupa o relatie esuata de X ani , considera toti barbatii ca fiind niste porci . Diva din această tipologie își testează urmatorul posibil partener în mod constant și îl obosește până acesta pleacă, apoi se laudă pentru instinctul său excelent.( vaii ce performanta ) ..penibil

Din nefericire pentru ele ,aceste “dive” se “trezesc” odata cu trecerea anilor atunci cand încep să-și simtă ceasul biologic cum ticăie tot mai puternic si atunci devin cu adevărat disperate, gata să ajungă în fața altarului cu orice bărbat, indiferent de compatibilitate.
M-as putea “mandrii” cu faptul ca si eu am astfel de “specimene” prin lista mea personala de facebook (care nu e numeroasa) . Ele sunt acele dive care posteaza pe wall acele citate “sweet” de genul “dragostea adevarata nu exista” ………si ca “toti barbatii sunt niste porci care vor doar sex” …….penibil.

Nu am pretentia sa se “simta” acele “dive” deoarece stiu ca nu o vor face (nu se vor cobora ele la un asemenea “nivel")

Speranta este cea mai buna vindecare

Sa nu te lasi descurajat de nimeni.Sa fii mereu asa cum vrei. Lupta, fii stapan pe situatie. Nu ceda deloc. In final stradania ta nu va fi in zadar. Sadeste din timp aspiratiile si fii staruitor. La sfarsitul unei zile grele vei stii ca ai mai adaugat putin cate putin in "gradina ta de dorinte mari" .Si uite asa an de an,de truda si lupta se vor materializa in bucuria de a-ti vedea visul implinit. Nu te lua dupa nimeni , nu lasa pe oricine sa iti dea sfaturi. Doreste-ti acel lucru dupa care tanjesti,si nu te descuraja.Sigur vei reusi cu putina incredere.

Orice lucru Dumnezeu il face frumos la vremea lui.Viata e trista cate o data si plictisitoare dar alteori e amuzanta. Nu iti trebuie decat cateva intamplari hazlii si mute boacane trasnite de care sa iti amintesti mereu.Nu te hrani cu amintiri ce nu mai au rost. Gandurile indelungate se transforma in obsesie.
Nu te prosti gandindu-te ca ce ai pierdut nu se va mai intoarce, aspira la ceva mai mult,la ceva mai bun. Cateodata simpla asteptare aduce marea bucurie.
Nu e dreptul nostru sa stim totul si de ce s-a intamplat asa. Nu apela la solutii din afara ta. Trebuie sa ai putere sa ierti.
Pastram in noi sclipiri de vesnicii,suntem speciali, copii de Dumnezeu. Ajutorul sigur va veni daca pastram doar ganduri bune,curate. Dumnezeu ne-a creat.Fiecare bataie a inimii Dumnezeu o o stie.
Nu pastra in locasul ei doar ura si razbunare.
Hia e timpul!!! Chiar acum: inveseleste-o cu cele mai frumoase clipe iubind pe cei din jur.

"In inima ta sa nu existe manie ci doar dragoste!!Sa nu existe amaraciune ci doar gustul dulce al biruintei! Sa nu existe mandrie ci sa traiesti in smerenie.Sa nu ai o inima mahnita ci sa fie vesela.

Cum dracu sa mai faci un copil cu 1500 de ron pe luna ???

Cum sa mai faci un copil in Romania cu un salariu de 1500 de ron pe luna ?? Ce ii oferi in astfel de conditii ?? Asta e o intrebare pe care ne-o punem cu totii . Vorba lui Radu Banciu , mai bine nu mai faci, decat sa chinui un copil in societatea asta fara perspectiva si fara viitor . Ce sa mai zici de concedii ???Intr-un oras mic cum e Resita daca ai 1500 de ron pe luna probabil niciodata nu o sa poti sa mergi in concediu .Unde poti sa mergi in concediu stiind ca tu ai 1500 de ron pe luna iar in conditile astea un weekend la mare costa in jurul a 1000 de ron . Ce sa faci ??? Dormi pe plaja ?? Nu mai platesti intretinerea ??? Iti faci rate la banca ??? Sunt multi oameni care traiesc in " basme" si care "nu vad" lucrurile astea, chiar daca si ei sunt in aceeasi situatie . Se dau mari patrioti dar ei nu vad ce se intampla in tara asta ,s-au poate ca vad dar nu o arata deloc . Cum dracu sa mai traiesti aici ??? Sa-ti intemeiezi o familie sa fi fericit ???  E imposibil

Promovarea prostiei in exces

De ce am ajuns sa promovam prostia la maxim ??? Nu exista seara in care sa nu dau din greseala peste un scandal la tv s-au de vreo asa zisa vedeta care se "vinde" pe sticla pentru un pumn de galbeni . Copii nostri ce invata de la astfel de oameni ??? Zi de zi se promoveaza pe sticla si pe internet aceleasi nulitati umane si nu stiu de ce . Ce ma intereseaza pe mine ca o anume "Bianca Dragusanu si-a pus botox " ???  De ce nu se intreaba nimeni : "ce a facut aceeasta femeie pentru Romiana?? " de merita sa fie atat de mult promovata ??? Cine este ea ca om ???? A scris 70 de carti ??? A luat vreun premiu Nobel ??? Ma intristez cand vad astfel de lucruri care par ca nu se mai termina niciodata . Cum pot eu sa sper la o Romanie mai buna in halul acesta ??? Suntem cetateni europeni , cerem sa fim respectati dar noi nu ne respectam pe noi insine , ce pretentii sa mai avem atunci ?

Eram pe facebook chiar acuma si am dat peste duduia de mai sus . Si nu stiu, cine e ea ?? ce a facut ea pentru mine ?? de ce trebuie sa-mi pese ca o astfel de femeie a fost data afara de parinti . CIne e ea??? inca odata intreb , poate ma lamureste si pe mine cineva . Asa ne educam noi copii??? Am mai vazut cum se promoveaza diverse cupluri ,ea tinerica 20 de ani el mosneag 55 de ani . Ce aratam cu asta??? Ne invatam fetele sa devina curve de pe bancile scolii si le pregatim pentru un mosneag plin de bani ?? Asta e educatia pe care noi le-o dam fara sa ne dam seama . Aratand asta la tv nu facem alceva decat sa promovam astfel de oameni si lasam impresia ca "asa e bine" .Mai grav este faptul ca am observat ca s-au facut si emisiuni cu profil de scandal in care se vorbeste doar de asa ceva .
E trist ca au ajuns oamenii sa se uite la astfel de nulitati ,oameni cu salarii de 800 de ron pe luna iar aceste "vedete" sunt platite cu 1000-1500 de euro pe seara .  Urmand acest drum probabil nu ne vom schimba niciodata si vom continua sa mergem pe el la nesfarsit ca un om legat la ochi intr-un labirint din care nu gaseste iesirea .

In Negura Noptii

E una din povestile care ma impresionat atunci cand am citito prima data, iar zilele astea, din greseala am dat din nou peste ea . De aceea imi doresc foarte mult sa o inpartasesc cu voi, cu cei ce nu o stiu, si de ce nu si cu cei ce o stiu si au citito .  Lectura placuta !

Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
 
- Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
 
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
 
- Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
 
- Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
 
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
 
- Ai putea să conduci prin centrul orașului?
 
- Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
 
- O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
 
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
 
- Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
 
- Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
 
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.  Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
 
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
 
- Sunt obosită… Hai să mergem.
 
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
 
- Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
 
- Nimic, am zis eu.
 
- Dar trebuie și tu să te întreții….
 
- Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
 
-I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. 

Mulțumesc.
 
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
 
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?… Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!

ORICUM, EU VĂ IUBESC PE TOłI, PENTRU SIMPLU FAPT CĂ EXISTATI SI AM CU CINE SĂ AM UN SCHIMB DE OPINII, SI CA MI SUNTEłI DRAGI CU TOATE CĂ PE UNII DINTRE DUMNEAVOASTRĂ NU VA CUNOSC. DAR ASTA NU CONTEAZA!

La spital .....in Romania

Povestea pe care urmeaza sa v-o povestesc sa petrecut anul trecut prin 2012 dar mereu imi aduc aminte de ea ca si cum ar fi ieri . Tin minte ca am avut ceva probleme de sanatate pe care le-am tot amanat si amanat pana in momentul in care am zis "STOP" e momentul sa merg sa ma consulte un medic . Era Joi , m-am trezit foarte devreme, cred ca era ora 7 si ceva , am zis in sinea mea " hai sa rezolv problema asta care ma macina de ceva timp" . Plec de acasa hotarat sa merg la sectia de urgente, deoarece consideram ca este o problema oarecum delicata si care necesita o atentie mai deosebita iar analizele se vor face mult mai repede . Ajung in spital ,in fata mea o usa mare din pvc pe care scrie albastru pe alb "urgente" . Intru frumos inauntru , salut lumea cu respect de buna dimineata dar.... spre "surprinderea" mea nu primesc nici un raspuns. Nu ca nu ar fi nimeni inauntru , ba din contra, erau vreo patru doamne in halat verde inchis ,probabil asistente ,alaturi de inca doi domni, la fel in halate de aceeasi culoare ,verde inchis . Imi zic in sinea mea ca : "probabil nu m-au vazut si ca sunt super ocupati ". Ok , trecem peste , ma apropii de ei mai "curajos" ajung in fata unui pupitru unde vad doua dintre cele patru asistente foarte concentrate la un calculator . Reusesc "din greseala" sa trag cu ochiul la monitorul captivant si imi dau seama ca cele doua asistente erau "furate" de mirajul jocului Solitaire. Zambesc umpic, cand vad lucrul acesta iar una dintre cele doua vede asta si ma intreaba : "ce doriti ??? ce probleme aveti??? " Ii explic frumos problema mea pentru care am venit aici , imi ia cartea de identitate si ma invita frumos sa astept pe scaunul care era la vreo 4 metri de pupitrul cu pricina, cica o sa vina un doctor si la mine . OK , i-au loc ,era vreo 8 si 10 timp in care astept sa vina un doctor sa ma consulte respectiv sa ma trimita la analize . Minutele trec si trec si trec si nimic . Asteptam de vreo 30 de minute si nimic , nu apare nici un doctor . In jurul orei 9 ...in sfarsit vad si doctorul care se indreapta spre pupitrul celor doua asistente . Bolboroseste ceva in soapta dupa care vad ca se indreapta spre mine si imi zice : "domu ???? ce probleme are ??? " . Incep sa ii explic ce probleme am ,ce ma supara ,si primesc un raspuns de genul : "nu e de competenta mea asta ...trebe sa vina colegul meu care se va ocupa de dumneavoastra " . "Bun, zic eu , dar unde e acest doctor ????  a fost de garda toata noaptea si e sus in cabinetul dansului , probabil se odihneste " asta e raspunsul pe care il primesc de la o a treia doamna asistenta care se perinda pe acolo . Pe moment nu intaleg semnificatia " e sus se odihneste" imi pun intrebarea : "eu aici unde sunt ??? la hotel s-au la spital " . "Pai si nu puteti sa mergeti sa vedeti cand poate dansul sa coboare jos???" intreb aceeasi asistenta . Nu primesc nici un raspuns o vad ca paraseste incaperea lasandu-mi de intales ca s-a dus la domnu doctor sa il anunte ca are pacienti jos care il asteapta . Ok , i-au din nou loc s-a facut ora 9 si 30 astept deja de 1 ora si 30 de minute incep sa ma simt penibil . Se deschide usa , un alt pacient intra ..este trimis sa ocupe locul de langa mine . Din cate am intales dansul era mai grav ca mine, se vaita ca are dureri groaznice de cap si ca puroiaza pe nas . Astept , astept dupa 20 de min apare asistenta plecata in "delegatie" dupa domnu doctor . " Stiti am vorbit cu domnul doctor , o sa sune dansul aici la noi cand puteti sa urcati sus la dansul in cabinet" asta e raspunsul pe care il primesc de la tanti asistenta .  OK, deci trebuie sa astept ..deci nu ma clintesc de pe scaunt . Trec vreo 10 minute si observ ca discutile asistentelor incep sa degenereze de la discutii profesionale la discutii de genul : "vai draga ai vazut aseara Oana Zavoranu iar s-a certat cu maicasa " sau "trebe sa ma duc la coafor am o prietena buna de-a mea care tunde foarte bine" .Deja ma simteam in plus , se facuse ora 10 si jumatate . Pana la urma imi fac curaj si intreb din nou asistenta de domnu doctor , aceeasta da din cap lasand sa se intaleaga ca nu stie . Ies umpic afara la aer sa ma linistesc , poate intre timp apare si doctorul meu . Intru inapoi imi ocup scaunul , nimic schimbat ,dar observ ca scaunul de langa mine e gol . Cel de langa mine "disparuse" nu stiu ce s-a intamplat cu el ..plecase intre timp..nu stiu . O doamna in varsta cu o perfuzie in mana sta pe un pat la vreo 8 metri distanta de mine . Da semn ca ar vrea sa zica ceva dar nu o baga nimeni in seama . La un moment se deschide usa , cu pasi marunti isi face aparitia un batranel asa la vreo 70-75 de ani ,ajunge si el la pupitru si asteapta sa fie bagat in seama . Cu un glas domol il aud cum ca a venit pentru a i se face o injectie . Una din asistente i da replica :" matale mergi pe patul acela si dezbracate vin eu la tine sa iti fac injectia " . Batranelul se indreapta usor ,usor catre pat ....cred ca facuse 1 minut pana acolo deoarece se misca foarte greu . Dupa 5 minute observ o asistenta  ce se duce sa-i aplice batranelului injectia dorita . Dupa injectie batranelul da sa plece usor, usor iar atunci cand ajunse la usa surpriza , o asistenta il opreste si ii spune : " matale trebuie sa platesti o taxa pentru injectie , injectile se platesc cu 5 ron"  eu eram in continuare tacut pe scaunul meu asteptand doctorul . Batranelul cu mana tremuranda cauta in portofelul dansului bancnota de 5 ron .Scoate dupa 30 de secunde o bancnota de 5 ron inpachetata bine ..semn ca probabil aia erau singurii lui bani . Se facuse ora 11 ,doctorul meu nu mai suna si eu tot asteptam . Cu nervi la maxim ,obosit ,tradat ma ridic in picioare si hotarasc sa plec . Cer asistentei actul de identitate iar aceeasta imi spune : " ne paree foarte rau nu mai puteti sa asteptati va rog ?? " eu nervos ii raspund doamnei : "doamna draga ,nu mai pot sta trebuie sa ajung la serviciu" si din nou "ne pare rau , ne pare rau " . Ma simteam de parca eram intr-un magazin cautand un produs pe care vanzatoarele nu il aveau si de fiecare data imi raspundeau mereu cu : "ne pare rau nu avem " . Ies pe usa spiutalului dupa circa 3 ore si 30 de minute simtinduma :  inselat, mintit, prostit in propria mea tara de niste oameni care lucreaza intr-o institutie la care contribuim fiecare prin taxele pe care le platim luna de luna .
Astept comentariile voastre la sectiunea de comenturi .