Schimbări....

Vine o zi în care te saturi de iubiri declarative şi de prietenii închipuite.
Te saturi de oameni imperfecţi, dar care pretind de la tine să fii perfect.
Te saturi de lăcomia unora, care doar aşteaptă să le dai şi care niciodată nu sunt mulţumiţi.
Te saturi să ţi se vâneze orice greşeală şi să nu ţi se recunoască niciun merit.
Te saturi de critici, de păreri nejustificate şi de judecăţi.
Te saturi de reproşuri, de acuzaţii nefondate și să ți se reamintească mereu ce ai făcut sau ce nu ai făcut, ce ai spus sau ce nu ai spus...
Te saturi să fii arătat cu degetul de pseudo-perfecții care se consideră etaloane de etică și moralitate.
Te saturi de palmele pe care le primeşti peste obrazul pe care altă dată erai pupat.
Te saturi de indiferenţa, de egoismul şi de lipsa de consideraţie cu care eşti tratat.
Te saturi să vezi cum eşti pus pe ultimul loc, cum eşti doar o opţiune, o roată de rezervă.
Te saturi să fii folosit.
Te saturi de cei care îţi irosesc timpul şi de cei care îţi încarcă sufletul cu emoţii negative şi cu regrete.
Te saturi să fii ţinta frustrărilor, a neputinţelor, a văicărelilor patetice și a celor cu vocație de victimă.
Te saturi să fii linguşit şi să ţi se acorde atenţie doar atunci când reprezinți interes pentru atingerea unor scopuri.
Te epuizează prostia, răutatea şi ignoranța unor oameni pe care eşti nevoit să îi suporţi.
Te saturi să te consumi justificându-te şi încercând să-i faci pe unii să te cunoască.
Şi atunci faci schimbări…

Eu tocmai am făcut nişte schimbări în viaţa mea. Dacă nu mai auzi nimic de mine, înseamnă că și tu eşti una dintre acele schimbări......
                                       
                                                                                                                    Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binde

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Scris de Irina Binder

Traieste-ti viata

“Am aproape 100 ani; îmi aștept sfârșitul și inca mă gândesc la începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun…Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu, nu iti poți imagina la varsta ta, cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totuși, îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri intamplate și vei simti ca nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de mult. E adevarat, cand ai 10-15-25-40 ani, viata iti pare o lunga si grea calatorie. Acum, aproape de 100 ani, iti spun ca viata este o scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie minunata…In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin toti porii, insa ce pot sa spun acum este ce imbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești. Uita de intrebari, uita de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei lua cu tine”.

De unde vin si unde merg ....

Intotdeauna am crezut ca o schimbare in viata cuiva cere timp, dar m-am inselat. Schimbarea se poate face in doar cateva secunde, secunde in care tot ce ai stiut nu mai este, tot ce conta pentru tine isi pierde interesul sau doar se da deoparte pentru a face loc altor lucruri mai importante. In acele clipe iti reconsideri prioritatile si iti dai seama ce conteaza cu adevarat pentru tine si ce iti doresti cu adevarat. Daca pana in acel moment credeai ca ti-ai stabilit drumul si unde vrei sa ajungi, dar nu erai sigur..ei bine, clipa schimbarii iti va arata ce ceea ce a fost intotdeauna in tine, dar nu ai stiut sa gasesti si anume, ce iti doresti cu adevarat.

Desi te-ai ales cu o descoperire despre tine, ramane sa accepti ca nimic in viata nu e permanent, lucrurile se schimba de la un moment la altul, persoanele din viata ta vin si pleaca, lasand in urma o lectie de pe urma careia sa profiti si care sa te indrume pe drumul pe care vei merge. Orice lectie vei invata, indiferent ca o inveti dintr-o intamplare fericita sau nefericita, este menita sa te ajute, chiar daca nu vezi asta din prima clipa. Cum se spune "tot raul spre bine" si cat adevar este intr-o vorba. Viitorul iti va arata ca ceea ce ti s-a intamplat la un moment dat in viata a fost pentru a te forma pe tine ca persoana, o persoana capabila sa mearga inainte indiferent de obstacole, o persoana care stie cum sa lupte pentru visele si dorintele sale, pentru a transforma in realitate gandurile, pentru a lasa o urma in aceasta viata, pentru a-si indeplini scopul, fiindca la urma urmei nu este acesta scopul nostru in viata si anume, sa cream ceva ce va ramane, sa lasam in urma noastra o amintire?

 Alegerile de acum se vor concretiza in actiuni viitoare si ne vor defini ca oameni.

                                                                                                                                                                               

                                                                                                                                                      © Silvia Ghican

Crezi ca ai pierdut totul?

 “Am pierdut totul.” – spune un om care a ramas fara ceva de care crede ca depinde viata lui. Pentru unii “totul” poate insemna un lucru anume, un loc de munca, o casa, o masina… Pentru sufletul unui om, “totul” inseamna persoana iubita.

 Oare exista om care sa nu fi simtit macar o data in viata lui ca a pierdut totul? Si totusi, viata lui a continuat. A gasit putere sa se desprinda de trecut, sa isi vindece ranile, sa isi invinga slabiciunile si sa o ia de la capat: in alte locuri, cu alte lucruri, cu alti oameni, cu alte povesti de viata.

 Cand crezi ca ai pierdut totul, ar trebui sa iti amintesti ca inainte de a avea acest “tot”, nu considerai ca nu ai nimic. Atunci cand spui ca ai pierdut totul, ai pierdut, de fapt, doar un om care a ales alt drum, o poveste care ti-ai fi dorit sa se termine cu happy end, visuri si, mai ales, increderea in tine, in oameni, in povesti frumoase, in iubire. Oamenii nu ne apartin, de aceea nu-i putem pierde. Ei ne insotesc o vreme in calatoria noastra numita “viata”, apoi se alatura altor oameni. Nimic nu ne garanteaza ca un om ne va insoti pana la capatul calatoriei noastre: nici iubirea pe care i-o purtam, nici loialitatea fata de el, nici promisiunile.

Oamenii au dreptul sa aleaga, iar atunci cand simt ca nu mai apartin unui loc si unui suflet, pleaca. A depinde de un om, a-l transforma in “totul” tau, a-ti limita intregul univers la o singura persoana, este o greseala. A crede ca fara acel om nu mai ai nimic, ca nu mai poti face nimic, ca nu mai insemni nimic este o greseala. A renunta la tot ce esti si ce ai, doar pentru ca ai pierdut un singur om, este o greseala. A nu mai crede in oameni, in visuri si in iubire, doar pentru ca un om te-a abandonat, este o greseala.

“Totul” tau esti tu… si nu vei putea pierde totul decat atunci cand te vei pierde pe tine insuti

                                                                                                                                   Irina Binder

                                                                                                                                www.irinab.com

 

De ce ne complicam viata ?!

E una din intrebariile pe care mi-o pun mereu si de fiecare data nu gasesc un raspuns . Unul din multitudinea de  raspunsuri primite a fost " ne place sa fim complciati" :) . De multe ori nu ne dam seama dar , daca am renunta la aceste "lucruri" complicate, ne-am simplifica viata radical si am fi mult mai fericiti din toate punctele de vedere. Atunci cand iti este dor de o persoana ,de ce nu o suni ?! De ce tii in tine ? Ce ai de pierdut ? Vrei sa vezi pe cineva ?! de ce nu inviti ? Mereu vrei sa fi intales dar niciodata nu incerci sa explici . De ce ?!
Mereu ai intrebari dar niciodata nu indraznesti sa intrebi. Nu-ti place ceva ?! ....de ce nu spui ? Iti place ceva ?!...de ce nu arati ? Simti ceva pentru o anumita persoana ?! de ce nu-i spui ? Iubesti pe cineva ?! spune-i ! nu ai nimic de pierdut , doar de castigat .

E atat de simplu sa fim fericiti dar mereu alegem sa ne complicam ....inutil.

P.S cred ca tocmai am dezvaluit secretul fericirii ....trebuie doar sa-l aplici  :)

© luciant

Pisica, terapeutul nostru

Studii recente au demonstrat ca persoanele care locuiesc cu o pisica in casa se bucura de un confort psihic superior celor care nu au un animal de companie, in special o pisica. Toate persoanele propietare de pisici constata, zi de zi, o imbunatatire a confortului personal, fara insa a-l putea explica. Misterul este dezlegat de terapeutul francez Jean-Yves Gauchet, fost medic veterinar din orasul Toulouse. Acesta a plecat de la o informatie, gasita intr-un articol publicat de Animal Voice, o asociatie care cerceteaza comunicare intre animale. Cercetatorii asociatiei au observat ca, in urma unor leziuni sau fracturi, pisicile raman cu de cinci ori mai putine sechele decat cainii si isi recupereaza sanatatea de trei ori mai repede decat cainii. De aici s-a nascut ipoteza ca torsul pisicilor reprezinta un veritabil factor reparator. Emitand acest sunet (al torsului), pisicile rezista mult mai bine la factori de risc. Pisicile torc din doua motive: fie atunci cand sunt fericite si trag la somn, fie atunci cand sufera sau sunt aruncate intr-o situatie de stres maxim. Din punct de vedere psihologic, efectul calmant se datoreaza faptului ca acest sunet dulce antreneaza productia de serotonina, “hormonul fericirii”, hormon care este implicat in calitatea somnului si, in general, in confortul nostru psihic. 
Rolul pisicilor in viata oamenilor au fost evidentiate de multi alti specialisti. De exemplu, in 1982, psihiatrul american Aaron Katcher a demonstrat ca mangaiatul unei pisici diminueaza anxietatea, scade tensiunea arteriala si reduce riscul unui infarct miocardic. 
În urma experimentelor efectuate, s-a constatat că terapia cu feline are rezultate extraordinare în reglarea tensiunii arteriale, armonizarea sistemului nervos, înlăturarea durerilor cauzate de migrene, reumatism şi ulcer. Astfel, pisicile Persane sunt recomandate pentru neurastenie, insomnie, probleme osoase şi de articulaţii, cele cu părul scurt şi moale tratează bolile de rinichi, ficat, gastrite şi colite, iar motanii de orice rasă tratează artrozele, pentru că torc mai vârtos decât pisicile. De asemenea, felinele au calitatea de a calma persoanele frustrate şi stresate şi sunt instrumentul ideal pentru centrele de detenţie sau instituţiile de corecţie pentru tineri. Este bine de ştiut că pisicile se aşază pe acele noduri ale reţelelor energetice Hartmann (noduri geopatogene), locuri în care omului nu îi este indicat să stea. Atunci când pisica stă pe locul cu probleme al stăpânului, îl „încălzeşte” cu undele sale electromagnetice ale căror frecvenţe intră în rezonanţă cu cele ale omului şi înlătură astfel dezechilibrele energetice ce apar în orice patologie. Astfel, pisicile preferă porţiunile corpului uman unde simt un organ bolnav, acesta generând un pol de energie negativă. Felinele au puterea de a-l reduce şi chiar anula.

Iubirea e pretutindeni !

De cele mai multe ori iubirea se arăta în foarte multe feluri: atunci când dăruieşti o părticică din tine, atunci cand primesti o particica din cineva ,atunci când aduci zâmbetul pe chipul cuiva, când 
 primesti in dar zâmbetul celui de langa tine, când faci pe cineva să râdă cu toată inima, atunci cand 
 cineva te amuza copios, când mângâi, când oferi o îmbrăţişare, când primesti o îmbrăţişare, când 
 asculţi povestea şi temerile unui suflet, când plângi împreună cu cineva, când faci un compliment 
 sincer, când primesti un compliment, când faci o bucurie, când trimiţi un gând bun, când oferi puţin din desertul tău, când găteşti pentru cineva, când întrebi o mămică despre copilaşul ei, când spui “Sărut mâna pentru masă!”, când esti intrebat " Ce mai faci ",  când oferi ajutor unei persoane în vârstă, când deschizi uşa cuiva, când trimiţi o scrisoare, când primesti un mesaj , când te joci cu un copil, când mângâi un animăluţ, când dăruieşti o floare, când îţi ceri iertare, când te străduieşti să fii bun şi frumos pentru cei din jur, când te rogi pentru cineva…
Iubirea e pretutindeni !

p.s iubirea e langa tine si acum cand tocmai ai citit aceasta postare, priveste atent in jurul tau  :) 
  

Un proprietar de cosmar ( caz real )

Am zis ca singur fiind , sa fac o economie la bani si sa nu imi iau o garsoniera ci sa stau in gazda. Am gasit un anunt , o camera in un aparatament de 2 camere, zona buna , aproape de metrou. 550 ron chiria + 350 ron garantie.

In prima seara merg vizitez , imi prezinta un contract tiparit si pare foarte normal si bine crescut proprietarul. Merg sa scot banii de pe card si cand ma intorc il gasesc scriind un contract de mana in care zice ca a primit de la mine suma x pentru 30 zile , si ca acel contract poate fi reinoit lunar la aceeasi suma. I-am zis "hai sa facem contract pe un an" si a raspuns "facem maine , azi nu am buletinul si sunt obosit , doar atat sunt in stare sa fac".

Blestemul meu a inceput aici. Lacomia si naivitatea m-au facut sa nu imi imaginez un scenariu rau , sa il cred pe omul la 37 de ani ai lui , si sa nu mi se pare nimic iesit din comun. Ce nu as da azi sa ii fi zis atunci "vrei sa ma furi , de ce ma minti ?".
Insa ca o oaie proasta ce sunt am semnat si i-am dat banii.

ziua 1:
Imediat ii zic ca vreau sa imi transport lucrurile (era duminica seara si luni aveam de lucru) el imi zice ca nu are decat o cheie , si ca pleaca si vine pe la 3 noaptea. Ii zic ca e ok , sa imi dea mie cheia si il astept eu la 3. Zis si facut , doar ca venit inapoi pe la 10 jumate si i-am deschis. Aceasta cu 3 noaptea a fost genul clasic de minciuna a lui , omul asta scoate minciuni pe loc , poate in sinea lui nici nu e in stare sa discearna adevarul.

11 noaptea adorm si el la 11:16 imi trimite urmatorul sms "Daca nu dormi as avea ceva foarte improtant sa iti spun". Eu evident dormeam , l-am citit abia dimineata. La 11:23 imi trimite al doilea sms "Sa ma trezesti cand pleci".

ziua 2:
Dimineata citesc sms-urile si merg la el (sa trezit) si il intreb ce e cu sms-urile alea. Incepe rugaciunea clasica "X, eu am avut o mare datorie de platit , si sunt in o mare criza de bani , poti sa imi dai si chiria pe luna viitoare ?".
Eu eram proaspat trezit din somn , si avea un fel de a vorbi , i se citea disperarea si rusinea pe fata , ii zic ok. merg cu el la un bancomat si ii dau 250 ron, ii zic ca mai mult nu imi permit.

Seara revin de la lucru , realizand ca sunt un prost care da bani imprumut (orice strain ce iti cere imprumut probabil vrea sa te fure si cu siguranta te-a luat de mare fraier), cum intru pe usa el dupa niste politeturi ma itnreaba de banii aia , eu ii zic ca nu ii mai dau. Incepe o mare demonstratie de rugaminti , ca nu are ce manca luna asta si cred ca ia dat si o lacrima. Vorbea extrem de umil si de politicos si imi era mila de el.
Ii zic politicos  ca nu ii dau , el imi zice "macar 50 lei ca am sunat baietii sa vina cu cheia, si trebuie sa le dau garantia 3 milioane". Ma enervez , il intreb cand vin baietii (desi el mi-a zis ca inainte a avut un cuplu) , zice ca in 10 minute ,il inteleg si merg jos , scot 50 lei si ii aduc.

Cand intru doi baieti , rosii de furie la fata , proprietarul era speriat. Toti trei fac ochii cat cepele la mine. Ii salut , merg la mine in camera , asta vine dupa mine si ii dau 50 lei. Am fost politicos (si extrem de fraier) cand trebuia sa ii intreb pe cei doi fosti chiriasi cum e acest proprietar , ca as fi aflat poate multe.

Ziua 3: nu l-am vazut la fata ,eu plec devreme la lucru si ma introc tarziu , el era plecat. Ce observ insa e ca mancarea mea din frigider (niste fructe) a disparut o treime , si ca frigiderul era mare (cat peretele) , rula , dar era absolut gol.

Ziua 4: la fel nu l-am vazut decat 2 minute , el sta zilnic si fumeasa in bucatarie uitandu-se la tv (un tv vechi si urat) desi restul aparatelor sunt mai recente.

Ziua 5: apuc sa vorbesc un pic cu el , ma intreaba daca il pot ajuta cu restul de chirie , discut depsre povestea lui : casatorit a facut credit , acum desparit are in continuare rata la banca.

Ziua 7, sambata: dimineata e plecat , seara vine si ma invita in bucatarie la o cafea , si incepe un val de milogiri. Faceam ochii cat pepenii ca nu imi venea sa cred ce vad. "X , intelege-ma , te implor , am nevoie disperata" , dupa un minut "hai X , ajuta-ma si pe mine cu banii aia". A fost o jumatate de ora in care am obosit cat o zi de dat la sapa. Am incercat sa fiu politicos si sa il rejectez frumos , cu scuze gen nu am nici eu bani ca mai e mult pana la salariu.

Mi-a zis si motivul pentru care e despartit : l-a inselat nevasta. Iar creditul e facut pe numele ei , apartamentul e pe numele lui , el e girant la credit si desi nevasta nu a mai paltit ratele idn ianuarie , el le plateste sa nu piarda apart.

Baut fiind il suna pe sefusu sa ii ceara o favoare. Ala ii zice ca nu si ca unii colegi au zis ceva urat despre el (nu am inteles ce). Asta am auzit ca eram langa el cand vorbea. Incepe sa se ratoiasca la sefusu ca mint colegii sai. Seful inchide si il mai suna de doua ori tot ratoinduse impotriva colegilor. Era sambata seara ora 9. Seful ii raspunde si inchide repede. La al doilea telefon el repeta "cum adica sa nu mai vin la serviciu , dar nu se poate, eu sunt un angajat model..." inca vreo 5 telefoane la sef , de data asta cu rugaminti , la fel el zice o porpozitie doua si ala ii inchide.

Ma duc la mine speriat si uimit de circul acesta.

Ziua 8: imi da sms-ul "Sorry pt aseara ! Am luat mai mult la bord! Sper sa nu te superi." Il vad doar 5 min in toata ziua , nu vb nimic cu el.

Ziua 9, luni: imi da urmatorul sms pe la 7 seara "Ti-am spus ca am datorii . Daca ma pot la tine intinde". Vine la mine in cam si ma roaga vreo 10 minute , il refuz. Pleaca apoi din casa si pe la 8 (fix o ora dupa primul sms) vine al doilea sms "Daca ma aj chiria ta va aj la 500 lei pe luna. Iti promit !"

Ziua 10 , marti: seara vin , il salut , el e beat. Ma saluta si merg in cam mea. Il aud vorbind singur (tipa) cu o femeie imaginara. Bea (sau se droga poate ?) in bucatarie, apoi alerga in dormitorul lui si tipa "Nuti aici esti ?" si imediat cu voce normala "bai ce prost sunt". Eu sunt in camera mea si ma mir.

Timp de o ora vorbea singur si alerga din o camera in alta (am iesit sa arunc o privire , ma recunoscut dar tot singur vorbea beat fiind). De doua ori a ciocanit la mine in usa dar nu a intrat. A treia oara ciocane si intra , zice "tu esti ?" si iese.
Eu mirat nu stiu cum sa reactionez in situatia asta.

Dupa ora de alergat (de la aprox 10 la 11) se opreste in camera lui si adoarme. Culmea ca la el stinsese lumina , dar in tot restul apart , toate celelalte becuri , si TV-ul le lasase aprinse. Desi TV-ul cred ca il lasa mereu aprins. Merg si sting luminile , si ma intorc in camera mea. Dupa inca o ora , la 12 noaptea, ma imbrac in pijama si ma asez in pat. Inchid lumina si dau sa adorm.

Stand un minut asteptand sa imi vina somnul dupa ce grozavie am vazut , imi dau seama ca de cand am venit in apartament mirosea ceva urat. Ma intreb speriat "nu o fi lasat gazul aprins la aragaz ?".
Merg in bucatarie , pe intuneric (imi era frica sa aprind orice , daca era gaz) si vad ca aragazul scotea un harait. Aprind celularul , vad ca aragazul incepea sa se topeasca la unele parti de plastic , cuptorul era aprins in tot acest timp.
Foarte incins aragazul si mirosea urat. Plasticul de la manerul cuportului se inmoise si decolorase.

Nu realizez ca daca ardea cu flacara sau nu , doar ca era foarte fiebinte si deschid geamurile bucatariei , camerei mele , usa de la intrare. Credeam ca e posibil sa fi fost gaz si sa ma intoxic.
Il aud pe asta cum sforaie in camera lui si la un moment dat tuseste si nu se mai aude nimic. Ma gandesc ca poate sa intoxicat cu gaz si il trezesc. Ii zic de aragaz , merge si toarna niste apa peste el si se culca.
Parea insa treaz/normal cand s-a trezit.

Ziua 10: a doua zi dupa faza cu gazul , imi cere de vreo 2 ori in ziua aia 15 lei , il refuz. Si imi zice ca a adormit cu cuptorul aprins , nu e nimic de ingrijorat.

ziua 11 , 12 (miercuri si joi): nimic nou , nu il vad la fata decat 1 minut pe zi

Ziua 13 , vineri: Obosit merg spre casa cand ma suna: "X , vine diseara un coleg , stam de vorba , discutam , el ami cnata la chitara , bem bere, te superi ?". Ii zic ca nu , in fond e casa lui. Seara (pe la 11) vien cu cineva , nu l-am vazut ca erau in bucatarie si eu la mine. Eu adorm , nu aud nimic.

Ziua 14 , sambata: ma scol la 5 dimineata , il aud pe invitatul lui cum pleca si adorm la loc. In timpul zilei el ma intreaba daca i-am auzit noaptea cum se certau.
Spre seara ma intreaba daca vreau sa cheme el o femeie sa faca curatenie , el platind-o din banii lui si eu sa trebuiasca sa cumpar doar consumabilele. Imi da o lista cu detergenti si imi mai cere imprumut 50 lei.
A schimbat tonul pe care imi cerea imprumut "hai mai X , da-mi sa ies in oras si eu".

Ziua 15, duminica ma trezeste la 8 dimineata cu un telefon "X, credeam ca m-ai apelat". Urmeaza urmatoarele sms-uri:
7:30 (sms-ul l-am vazut dupa telefonul lui de la 8) "Pe langa alea tre sa mai iei si odorizant de vas si interios vas wc si pt bucatarie un mop nou"
8:28 " Am intrat in incurcatura dar t-eas ruga cand vine femeia de serviciu in jur de ora 12 o sa trebuiasca sa ii dai 15 lei pt taxi. Imi cer scuze dar trece datoria la nota mea te va suna ea"
8:32 "Dupa 12 12:30 ajungem"  (cu o zi inainte ii zisesem ca maine la 12 tre sa ma intalnesc cu un coleg)
12:30 "Imi par rau dar femeia nu mai vine azi"

Evident eu ca ultimul prostan cumparasem un morman de detergeti , si impreuna cu 15 lei (am ezitat mult dar m-am gandit sa nu il las sa se faca de kkt in fata femeii ca nu are bani)  le lasasem la el pe masa.

Seara ma intorc acasa , ala zice ca ii pare rau ca nu a venit femeia. Ma culc la 11, la 1:30 noaptea ma trezesc asta dadea cu aspiratorul in bucatarie.
Ce facea , dadea 5 minute , apoi arunca cu ceva pe jos si bocanea tare , si apoi incepea cu aspiratorul. De vreo 2 ori a paasat (fara sa bata) pe clanta la mine , dar pusesem ceva in usa si nu a intrat.
La 3 noaptea a terminat de dat cu aspiratorul si s-a culcat. A inchis el TV-ul cand a adormit.

Nu reuseam sa adorm si am simtit cutremurul treaz. Evident inca juma de ora nu am reusit sa adorm dupa cutremur , ca vorbeau jos doua femei isterice iesite in strada de frica cutremurului.

Ziua 16 , ultima zi: Plec la lucru dimineata , nu il vad la fata. La 6:30 seara (inainte de a porni de la lucru spre casa) el imi da urmatorul sms:
"Imi cer scuze ca inisist dar nu am reusit in alta parte te rog ajuta-ma cu 200 lei si ti dau inapoi luni. Chiar am nevoie de ei si ai fi singurul care m-ar putea ajuta. Pe buna m-ai inteles si chiar am nevoie urgenta de ei. Sper ca ma poti ajuta. Sanatate".
La 20:04 , (eu eram in metoru) imi dal urmatorul "Sa nu ma uiti te rog din suflet."

Imi fac planul sa ma mut in aceeasi seara la un prieten. Merg la el si ma intreaba de bani , ma rastesc ii zic de unde bani. Ajunge prietenul cu masina si duc jos un o geanta de haine.
Revin sus , impachetez al doilea bagaj si cand sa ies ma itnreaba daca plec, ii zic ca plec cateva zile sa stau cu altcineva. Desi parea baut , foarte mirat (dar prietenos) imi zice "X , tu chiar pleci ? " eu da, plec cateva zile si revin probabil ca nu stiu cat pot sta in celalta parte. "Pot sa te ajut cu ceva , ai bagaje multe ?" ii zic ca nu , ca nu iau totul.
Si ma intreaba daca poate sa dea anunt ca inchiriaza din nou camera. Raspund ca nu , il voi suna sapt viitoare sa ii zic daca ma mut sau nu. "Hai mai X , te rog , lasa-ma sa caut macar".
Era interesat sa gaseasca alt fraier , si bucuros ca eu plecam. Asta la dat de gol si imi e clar ca era planificat din prima clipa.

Ii zic "ti-am dat in total 1215 ron , din astia vreau 600 inapoi". El zice , "desigur , banii tii dau cand noul chirias imi plateste garantia."


--------------------------------------------------

Am dormit 2 nopti in alta parte si ieri il sun zicand ca ma intorc. El zice ca a cautat chiriasi dar nu a gasit , insa il suna cienva dupa ora 10 seara ca sa ii zica daca a facut rost de bani sa se mute.
Ii zica ca e bine ,c a daca se muta ala vin eu si imi iau banii , iar daca nu vin eu inapoi. La 10 seara ma suna si imi zice ca pot sa vin , ca nu a iesit nimic.

La 10 juma seara il sun zicand-ui ca vin maine , el zice ca nu poate ca a vorbit cu un baiat venit din italia care daca se muta i-a promis lui ca pe 17 luna viitoare o sa ii plateasca avansul pe 3 luni si asa el ar pierde bani.
Ii zic ca nu poate sa faca asta si ca vorbim maine.

Azi il sun si intreb daca are sa imi dea banii sau ma mut inapoi. Incepe cu rugaciuni, sa il inteleg si pe el , mi se face greata si ii zic ca nu imi pasa de ce promisiuni are el si inchid.
Ma suna imediat si imi zice ca nu ii place cum il amenint (ce amenintare) , ii zic ca nam timp si inchid. Suna a treia oara si inchid fara sa raspund.

Dupa 5 minute imi da urmatorul sms: "Tu nu mai ai ce cauta aici cu asemenea amenintari. Cheile le ai degeaba pt ca o sa schimb yalele. Osa te sun cand am banii sa tii dau. Tu ai plecat asa ca ti-ai asumati ! Daca nu ne intalnim pe cai legale. Amenintarile pastreazale pt tine."
--------------------------------------------------

                                                                                                         Sursa

Suntem atat de singuri in lumea asta

"Am invatat de-a lungul timpului sa zbor cu aripi de iubire, cu aripi de prietenie. Sa imi construiesc vise si sperante si sa cred in ele. Sa imbratisez atunci cand sufletul imi spune, sa iubesc fara sa vreau sa cer nimic, si, sa imi transform dragostea in cuvinte atat de greu de rostit altadata. Mi s-a intamplat sa cred in cei dragi mai mult decat in mine. Sa ma arunc in povesti de dragoste fara de liman convins fiind ca undeva, candva, ni se va arata si noua un tarm doar al nostru. Dar, de cele mai multe ori am sfarsit dezamagit. Si nu de cei pe care ii iubeam, ci de naivitatea mea cu care credeam in “pentru totdeauna”. Uneori, am renuntat la vise pentru cei dragi, si am facut-o din tot sufletul pentru ca ii iubeam. Alteori am ales sa nu pasesc pe un alt drum care sa ma duca departe de ei. Si, nu am regretat nicio clipa. Dar oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gresesc, si oamenii se supara, ne supara, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubirea pe care le-o port, dincolo de dorul care ma mistuie atunci cand imi sunt departe, dincolo de durerea pe care doar sufletul meu o cunoaste atunci cand ei pleaca, ar trebui, totusi, sa privesc viata asa cum este, sa renunt la copilul naiv si imatur din mine care inca mai crede in basme, si sa invat ca totusi suntem atat de singuri in lumea asta."

                                                                                                                    Alice Mihalcea

 

Dacă aş şti...

“Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi 

vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut

 şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea 

ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la 

infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu 

mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.” 

                                                                                                   Gabriel Garcia Marquez

Oriunde ai fi

Pe nisipul fierbinte al inimii mele vor fi gândurile tale ce vor ține aprinse felinarele iubirii. Fiecare sărut al tău îmi va pecetlui buzele într-un zâmbet. Te voi purta în gând, în speranțe, în vise, iar sufletul tău îmi va lumina nopțile fără lună. Din vârful speranțelor mele de iubire eternă voi pastra pentru tine o bucată de suflet curat știind că nu am să pătez nicicând, cu dezamăgiri sau trădări, albul viselor noastre de iubire adevărată.Îți voi mulțumi că mi-ai dăruit înapoi lumea de vise împlinite, pictate în culorile celui mai frumos curcubeu. Am să las tristețile în seama primăverilor neîmplinite iar inima mea va râde cu a ta. Te aștept să pictăm împreună, la ceas de sărbătoare, dorințe nebune scriind în cartea vieții doar fericiri și povestea noastră de dragoste...oriunde ai fi

O iubire (im)posibilă

"S-au cunoscut intr-un caiet, ea era pe pagina din stanga si el pe pagina din dreapta. Cerc era desenata, ba chiar avea si 2 raze care-I luminau chipul ca intr-un zambet Era perfecta, caci fusese facuta cu compasul si cu un creion negru foarte sigur pe el , care a decis sa fie un cerc-femeie, caci avea atatea calitati subtile…. Cand creionul a inceput sa treaca razant pe langa rigla ca sa deseneze cubul, Cerc privea cu rasuflarea taiata la perfectiunea unghiurilor, la multitudinea de laturi, la simetria senzuala si abia astepta sa vada cine e . Cand Cub a fost gata si privirile li s-au intalnit, foile albe au tremurat, caci ei erau mult prea perfecti ca sa se deformeze. Cub , dezmeticit, s-a uitat imprejur si a dat cu ochii de Cerc. O, Doamne, cat era de frumoasa ! Ce simplitate si ce desavarsire ! Ce perfecta armonie !…. I-a venit asa, fara sa-si poata prelungi vreo latura, sa mangaie rotunjimea , pe dinautru, pe dinafara…. Cand a realizat cat erau de diferiti, Cub s-a intristrat, dar nimic din sentimentele lui nu poate fi vazut din afara, poate doar atunci cand vreuna din laturi se inrosea de sfiala. Doar Cerc parea sa dea din raze ca o faptura indragostita, de cate ori era privita….
Prima oara cand s-a inchis caietul si s-au trezit lipiti strans unul de altul, fatza in fatza, li s-a taiat respiratia. Cub a vrut s-o ia in brate, dar Cerc nu stia cum sa-l cuprinda. Nici Cub nu era foarte sigur ca ar fi putut sa-si desfaca laturile, asa, dintr-odata, dar dupa cateva ore petrecute impreuna, a stiut ca asta pot invata doar unul de la altul. Cand erau rasfoiti si lasati cu caietul deschis chiar la paginile lor, erau atat de tristi si-atat de singuri… Li se facea un dor cumplit si oricat s-ar fi iubit, stiau ca niciunul dintre ei nu putea inchide caietul, mereu depinde de altcineva ca ei doi sa fie…fericiti…
Intr-o zi, Cub s-a inspaimantat la gandul ca una dintre foi ar putea fi rupta din caiet, ca sa devina avion, cum I se intamplase unui prieten de-al lui. Habar n-avea ca si Cerc se framanta cu aceleasi ganduri negre, fiind si mai speriata de radiera cu care-I stersesera prima raza….
Zile in sir, cand caietul nu se deschidea niciodata, erau atat de fericiti in lumea lor, in dragostea lor ce era in pericol doar cand era in mainile altora… Cub si Cerc incepusera sa-si faca planuri impreuna. Se gandeau chiar sa renunte la perfectiune si sa se transforma amandoi intr-un banal triunghi… Se rusinau de acest gand, dar erau fericiti ca ar putea sa faca impreuna o latura numai a lor, chiar daca n-ar fi avut nicio linie curba, ca mama, ci doar linii si unghiuri, ca tata.
Invatasera sa se imbratiseze, chiar daca, matematic vorbind, parea imposibil. Cerc intra in cub toata, se pierdea in bratele lui si aveau senzatia ca nimic nu-I mai poate desparti. Intr-o zi, paginile s-au desfacut si creionul mazgalea hartia cu niste desene mici, imperfecte, inghesuite, barfitoare si vulgare. Cub si Cerc au tras o spaima groaznica, dar au scapat de mazgaleala. In schimb, din ziua aceea au trebuit sa suporte rautatile si porcariile figurilor imperfecte, care radeau de iubirea lor si care-I deranjau cu o curiozitate sinistra, vroiau sa stie in fiecare moment ce fac , ce-si spun, cum dorm imbratisati, pe ce latura, cum intra Cub in Cec si Cerc in Cub.
Devenisera de nesuportat, pe masura ce Cub si Cerc se iubeau tot mai mult. Creaturile mazgalite in josul paginii erau tot mai stridente si mai ticaloase, iar Cub si Cerc si-au dat seama ca nu vor rezista asa. Atunci, intr-o zi cand se faceau ca dorm ca sa-si vada si mazgaliturile de viata lor, au decis sa fuga, ca sa-si apere iubirea. Sa se deghizeze chiar si intr-o mazgalitura, numai sa plece de langa caricaturile acelea, ca sa-si traiasca linistiti , milimetric, povestea de iubire. Cub a desfacut patru linii pe furis si cu una a luat-o pe Cerc de mana, cu cealalta i-a facut o sarma , ca sa treaca pe pagina lui, cu inca una s-a agatat de o margine de caiet si din ultima si-a facut o sabie, pentru ce va urma, daca li se va impotrivi si altcineva. Cerc a plecat cu inima sfasiata nu de dorul paginii pe care s-a nascut, ci pentru ca a vazut cu ochii ei cum Cub s-a automutilat pentru iubirea lor, cum si-a pierdut intr-o clipa perfectiunea …de dragul ei.
Atat de tulburata si totusi, atat de fericita, Cub a sarit bucuroasa de la inaltimea mesei, dorindu-si cu disperare sa se indoaie, ca sa nu-I mai fie povara si sa aiba si ea macar un unghi. In cadere, s-a indoit si a devenit un oval stramb, cu o latura aproape dreapta. Vrand s-o salveze la timp, Cub s-a aruncat dupa ea si i-au mai sarit 3 laturi. Nu mai semana a nimic, dar chiar si-asa, redus la o forma necunoscuta, Cub o iubea pe Cerc , iar Cerc avea inca raze sa zambeasca a fericire. Formele ii ajutasera doar sa se descopere, dar iubirea se asternuse din alte motive si ramasese acolo pentru ca motivele erau de nedistrus.
Nu le-a trebuit mult timp sa se transforme in triunghiul la care au visat si sa realizeze cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti si cat de posibila e iubirea care n-are forme si reguli, ci fiori, sentimente, vise si curaj"

                                               Extrasa din cartea Intreaba-ma orice, de M. Radulescu 

 

Unii oameni se îmbătrânesc singuri…

Faptul că unii oameni dezaprobă relațiile în care o persoana are un partener de viață mai tânăr sau batran decat el, denotă o gândire limitată.
Cine spune că un barbat sau o femeie nu poate avea un partener mai tânăr decât el/ea? Ce lege universală interzice asta? Şi cine stabileşte diferenţa de vârstă admisă dintre parteneri?
Mă întreb, oare cu sute de mii de ani în urmă, când oamenii nu aveau documente care să le ateste vârsta, când habar nu aveau ce vârstă au, cum îşi alegeau partenerii? Din anumite privinţe cred că ar fi fost mai bine ca lucrurile să nu evolueze atât de mult. Ca să nu mai spun de actele care leagă doi oameni… Ştiu, vă voi dezamăgi, dar nu cred în ele. Nu hârtiile leagă, ci dragostea. Hârtiile doar obligă. Sunt doar o formalitate.
Dar, să revenim la vârstă. Am mai spus-o şi o voi repeta: vârsta cronologică n-are nicio treabă cu vârsta spiritului.
Unii oameni se îmbătrânesc singuri… şi asta doar pentru că trăiesc raportat la vârsta cronologică. Îşi impun tot felul de restricţii şi îşi reprimă sentimente şi dorinţe… și asta doar pentru că țin cont de prejudecățile lumii.
Unii îşi trăiesc toată viaţa între “e prea devreme” şi “e prea târziu” şi ratează atâtea posibilităţi și atâtea trăiri minunate! Unii isi traiesc viata in functie de zodie , aleg partenerii in functie de zodia compatibila si ii refuza pe cei "incompatibili" ,si pierd ani din viata facand lucrul acesta, nedandu-si seama ca poate si-au respins chiar propria lor jumatate .  

Când vine vorba de diferenţa de vârstă dintre parteneri, mentalităţile demne de provincialism văd cu ochi răi aceste relaţii şi emit tot felul de teorii, una mai greşită decât alta. Una dintre ele ar fi că, el sau ea alege parteneri mai tineri, fiindcă aceştia nu au personalitate şi sunt uşor de condus. Greşit. Da, pot fi educaţi, pot fi formaţi, dar nu conduşi. O persoana matură, care ştie ce vrea de la viata, nu va alege un partener de viata supus, fără personalitate, ci un partener puternic, responsabil, matur şi protector, pe care să îl respecte şi lângă care să se simtă în siguranţă.

Din păcate lumea va condamna mereu ceea ce este diferit de tipare şi nu este conform cutumelor societăţii. Din fericire iubirea nu e mereu raţională, de aceea există atat barbati cat si  femei care nu renunţă la dragoste şi la o viaţă trăită frumos din cauza lumii care o va arăta cu degetul pentru că are un partener de viaţă mai tânăr sau mai batran .

În iubire nu există nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici diferențe prea mari, nu există nicio lege care să interzică unor oameni să se iubească și să își trăiască viața împreună. Există doar prejudecăți…

                                                                                                           Irina Binder


 

Iti poti trai visul

Nu stiu care este visul tau pe care il ai . Nu-mi pasa cat de dezamagit ai putea fi pentru a-ti indeplini acel vis, dar acel vis pe care il ai in mintea si sufletul tau , ar putea sa devina realitate !
Multi dintre voi stiu , ca e greu , nu este usor , este greu sa-ti schimbi viata . Iar in drumul pe care il parcurgi pentru indeplinirea acelui vis , vei da de o sumedenie de dezamagiri , multe esecuri , multa durere . Sunt momente in viata in care te vei indoi de tine insuti .Vei spune : " Doamne , de ce , de ce mi se intampla numai mie ? Eu doar incerc sa am grija de copii si familia mea , nu incerc sa fur s-au sa fac rau nimanui. De ce lucrurile astea trebuie sa mi se intample mie ??? "
Pentru aceia care trec prin astfel de situatii , nu renuntati niciodata la visele voastre .Vremurile grele vor veni , dar nu vor veni sa stea , vor veni sa treaca .

E foarte important pentru tine sa crezi , ca tu esti acela care va reusii .

Cei mai multi oameni , isi fac o familie , isi castiga un trai si apoi mor ! Se opresc sa mai creasca , se resemneaza , si considera ca asta a fost menirea lor pe acest pamant . O multime de oameni se plang de situatia in care se afla, dar nu ar face nimic pentru a schimba ceva . Si multi oameni inceteaza sa mai viseze , de ce ??? Unu este din cauza fricii , frica de esec : " daca lucrurile nu merg asa cum ar trebui sa mearga" ??? si frica de succes , " daca ei o fac si eu nu pot face fata situatiei " ??? Acestia NU sunt factori de risc.
Ai petrecut atat de mult timp impreuna cu alte persoane , ai petrecut atat de mult timp incercand de a face oameni sa te placa , cunosti alte persoane mai bine decat te cunosti pe tine insuti , le-ai studiat , stii totul despre ele , vrei sa fi exact ca ele . Si sti ce ? Ai investit atat de mult timp in ele , incat nu mai sti cine esti tu .

Te provoc sa-ti petreci timpul cu tine insuti.

 Este necesar , sa scoti esecul din viata ta , daca vrei sa-ti traiesti visul . Atunci cand alergi dupa visul tau , viata are o semnificatie anume . Că toată lumea nu-l va vedea, că toată lumea nu se va alătura, că toată lumea nu va avea viziunea pe care o ai tu ... este necesar să știi că.... ești un om diferit .
Este necesar sa te aliniezi cu oameni ca tine ,  care sunt " flamanzi " , oameni care sunt de neoprit in dorinta de a reusi, oameni care refuza sa traiasca viata asa cum e ea si care doresc mult mai mult ! Acei oameni care traiesc visele lor, sunt acei oameni care , stiu ca " se va intampla" depinde numai si numai de ei  . 
Opinia cuiva despre tine nu trebuie sa devina realitatea ta . Si chiar de te confrunti cu dezamagiri , trebuie sa sti ca .....poti sa faci chestia asta , chiar daca nimeni nu o va face pentru mine ...vei reusi . Asta este ceea ce cred eu si sunt dispus sa mor pentru asta . Nu conteaza cat de  greu este sau cat de greu va deveni, o sa reusesc !!!Vrei sa reprezinti o idee , vrei sa reprezinti o posibilitate ?  

INCEPE PRIN A FACE PRIMUL PAS . 

 Nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul .Chiar daca te confrunti cu un esec , o dorinta la care ai lucrat foarte mult si din nou te confrunti cu un esec , oameni pe care credeai ca poti conta si defapt ti-au aratat contrariul ,si din nou dai de esec . Nimeni  nu mai crede in tine , ai pierdut din nou , si din nou si din nou ...."luminile pe strada ta se sting" . 
Trebuie sa ramai tare , sa crezi in visul tau , sa te gandesti la el in fiecare zi si sa-ti spui tie insuti : 

NU S-A TERMINAT , O SA INVING !!!

Toate visele noastre devin realitate

Am plătit cu ani din viață până am învățat că a aștepta după alții înseamnă a amâna să trăiești. În drumul meu prin viață am învățat într-un târziu să nu mai aștept după cei care nu mă prețuiesc așa cum aș merita. Oricât de bogați am fi nimeni nu e suficient de avut încât să cumpere timp. Lăsăm clipe, ani, vise să treacă pe lângă noi fără a realiza că momentele astea nu se mai întorc nicicând. Amânăm să încercăm lucruri noi, să dăm aripi viselor, să fim fericiți, să iubim. Amânăm să trăim.
Viața ne-a dat palme la un moment dat fiecăruia dintre noi. Cu sufletul trist sau trădat și cu inima încărcată de regrete caută în tine fărâma aceea de putere de a merge mai departe pe un drum drept, curat. Încearcă să arunci din valiză tot balastul de vise și dezamăgiri și pune în ea doar vise frumoase, pline de speranță și pleacă pe un drum nou, spre o nouă iubire, spre marea iubire.
Pe aleile vieții, unii oameni pe care i-am întâlnit mi-au pus piedică așteptând momentul vulnerabil ca să mă poată împinge. M-am dezechilibrat puțin dar nu am căzut. Am plecat apoi cu spatele spre ei, lăsându-i în urmă. Îi vedeam din ce în ce mai mici până au dispărut. Am învățat să privesc înainte și așa am lăsat în urmă toți oamenii mărunți. Am realizat cine contează azi, cine nu va mai conta și cine va conta mereu. Și așa îți dai seama după pumni de lacrimi ce meriți, pe cine meriți si cine te merită. Închideți ochii și dați sufletului aripi de fluture. Priviți înainte spunându-vă în gând: Am să reușesc! Am să iubesc din nou! Merit!
Vine o clipă în viață în care trebuie să-ți evaluezi fericirea. În viață nu contează cât pierzi, nici dacă ajungi la pământ în anumite momente, dacă ai de partea ta iubirea! Ea te ajută să te ridici, să lupți, să mergi mai departe. Iubirea îți va dărui mereu un alt început, o altă poveste, o nouă șansă la fericire.

                Toate visele noastre devin realitate daca avem curajul de a le urma. (Walt Disney)
 

Exista suflet pereche?

Sufletul pereche? O utopie. Nu exista asa ceva! – spui resemnat, dupa ani de asteptare, ani de singuratate, obosit sa mai crezi ca vei gasi omul cu care sa iti imparti viata. Ba chiar te minti ca iti este mai bine singur, argumentand ca ai fi putut gasi pe cineva care sa nu te implineasca sufleteste si care doar te-ar fi facut sa suferi. Dar, uneori te invinovatesti pentru singuratatea ta, fiindca timpul in care nu te-a iubit nimeni te-a incarcat cu multe complexe. Te gandesti ca nu esti suficient de bun, de frumos, ca nu ai mare lucru de oferit, asa ca, de ce te-ar vrea cineva? Si uiti ca tot ceea ce ai nevoie pentru a te darui cuiva este sufletul tau. Uiti ca omul este dependent de iubire, ca nu este facut sa traiasca singur. Implinirile si dezamagirile trebuie impartite cu cineva, altfel, bucuriile le traiesti doar pe jumatate, iar tristetile dublu. Fiecare om, oricat de urat sau de frumos ar fi, oricat de bogat sau de sarac si oricat de tanar sau de batran, merita si poate avea pe cineva alaturi. “Prea tarziu” este doar o prejudecata, atunci cand este vorba de a intalni jumatatea sufletului tau.

Sufletul pereche exista undeva pe acest pamant. Deocamdata imparti cu el acelasi cer. Trebuie doar sa faci primul pas catre el… si acest prim pas inseamna sa crezi in existenta sa. Urmatorii pasi sunt renuntarea la prejudecati, cum ca ar fi prea tarziu, cum ca nu ai fi suficient de bun si de frumos, cum ca nu ai merita iubirea. Deschide-ti inima catre iubire! Cu inima deschisa poti crede, poti visa, poti primi iubirea.
Uneori idealizam acest suflet pereche si, tocmai pentru ca il idealizam, nu credem ca ar putea exista. Dar ce inseamna, de fapt, sufletul pereche? Omul perfect? Nicidecum. Este acel om care te completeaza si care face parte din profunzimea ta sufleteasca. Este sufletul care iți va darui fericire fara margini, iar uneori doar bucurii simple. Dar, uneori te va si intrista. Te va iubi asa cum esti, cu bune si cu rele, dar te va determina sa iți doresti sa devii omul care ar trebui sa fii, din iubire, fara sa-ți impuna si fara sa forțeze schimbarile. Te va iubi necondiționat: si bun si rau, si fericit si trist, si frumos si urat, pentru ca te va iubi pe tine, cu tot ce insemni. Te va pretui si nu te va face sa te simti neglijata, pentru ca va cunoaste nevoia ta de iubire.
Sufletul pereche? Se afla undeva in lumea aceasta pentru ca Dumnezeu a pregatit cate unul pentru fiecare om. Iar tu il vei intalni, negresit!

                                                                                                                          Irina Binder

Timp , de Irina Binder

 

Oamenii sunt foarte preocupaţi de felul în care îşi cheltuie banii, dar prea puţin de modul în care îşi cheltuie timpul.

Dacă ai timp, poţi face bani. Dar dacă ai bani, poţi cumpăra timp? Cu bani poţi cumpăra lucruri, cu timp poţi cumpăra viaţă. Ce ar trebui preţuit mai mult?

Ce înseamnă, de fapt, a trăi? Fiindcă mulţi confundă “a trăi” cu “a exista”. Mulţi dintre noi trăim ca nişte roboți programaţi să facem ceea ce trebuie… şi nu ne mai rămâne timp să facem şi ceea ce ne place. Încet, încet, uităm să mai trăim pentru noi şi uităm că a trăi înseamnă a te bucura de viaţă. Ne hrănim trupurile, dar uităm să ne hrănim şi sufletele.

Toată lumea se plânge de timp… şi totuşi, văd oameni care îl irosesc. Oameni care nu fac nimic pentu sufletele lor, care irosesc ore preţioase cu lucruri care nu le aduc niciun beneficiu şi nicio bucurie…

Nu ar trebui să aşteptăm până în ziua în care să realizăm că, deşi avem toate lucrurile pe care le-am dorit, suntem, de fapt, săraci... Săraci în amintiri frumoase, săraci în oameni dragi alături. N-ar trebui să ne trezim într-o zi realizând că nu am trăit destul, că ne-am irosit pentru nişte lucruri trecătoare, pentru ambiţii fără rost, că am pierdut clipe preţioase pe care le-am fi putut petrece frumos.

Timpul nu aşteaptă pe nimeni… El trece cu fiecare secundă şi cu fiecare bătaie de inimă. Amânăm să trăim şi alergăm după bani… Iar cândva, când va fi prea târziu, ne vom dori să dăm tot ce avem pentru puţin timp… puțin timp pentru oameni, pentru muzică, pentru natură, pentru iubire... pentru viață.

 

                                                                                                     Irina Binder

Romania , tara lui "Doamne Ajuta" .

"Romania este una dintre cele mai sarace tari din UE. Cu toate acestea, in ultimii ani, politicienii romani - atat de pe plan local cat si national - au alocat multi bani din bugetul de stat pentru construirea a mii de biserici noi" . 

 Ce nu intelege lumea e ca Doamne -Doamne nu vine personal sa te vindece de o boala ci te trimite la nenea doctoru' ! De ce toata lumea se face ca doarme ? Noi am avea nevoie de spitale mai multe si scoli , asta e nevoie ! Da cum sa o lamuresti pe tanti habotnica care pupa mana popii si nu stie ca o boala nu se trateaza la vraci , popa si biserica ... Nu suntem in stare nici macar sa le renovam pe cele pe care le avem , dar noi ,construim biserici in continuare .
Am stat si am facut un calcul si ma gandeam ca daca 10% din bisericile din Romania ar ajuta nevoiasi si cersetorii de pe strazi situatia din Romania s-ar schimba radical din multe puncte de vedere . 

"La fiecare 3 zile, o biserica e construita in Romania!" spun britanicii de la BBC. Jurnalistii straini fac o paralela intre saracia in care traim, desi suntem in UE si sumele mari care se cheltuiesc pentru construirea unor noi si noi lacasuri de cult.
 



Eu consider ca in Romania le avem pe toate :avem orfani pe care ii dam afara din casele de copii la 18 ani si nu ne intereseaza unde se duc (dar ne miram ca rata infractionalitatii este in crestere), avem bebelusi abandonati in spitale de care nu are cine sa se ocupe, avem batrani pe care nu avem unde sa-i ducem (azile) chiar daca suntem dispusi sa si platim pentru asta...vreau si eu sa vad cate biserici (ortodoxe) se implica EFECTIV in activitati umanitare (va zic eu ...nici una) si o sa avem si o super-catedrala care o sa ne mantuiasca pe toti si o sa ne duca in rai, consider ca este o mare bataie de joc la adresa tuturor oamenilor din romania (pensionari, someri, salariati)

Intr-un an s-au inregistrat, pe site-ul "construim catedrala", numai 766 de donatii private. Deci grosul banilor au venit de la Guvern (anul trecut, 19 milioane de lei), de la primariile de sector si de la Primaria Generala Bucuresti (18 milioane de lei, similar cu 2011).
Nota de plata se va ridica, probabil, la 400 de milioane de lei. Bani din care s-ar putea construi 1500 de scoli. Sau 300 de kilometri de autostrada. S-ar putea utila cu aparatura de top 40 de centre medicale de excelenta. S-ar finanta 8000 de transplanturi. Sau 800 de mii de nasteri.

Mai jos aveti numarul de biserici pe cap de judet :

In Romania lumea moare de foame iar indivizii de la guvernare fac biserici suflate cu aur si statui de bronz. O institutie care este scutita de la plata taxelor si impozitelor (doar colecteaza) . Preoti care au devenit preoti doar cu numele si noaptea ies la o  plimbare cu Maserati-ul pe strazile orasului . 

In judetul Bacau sunt 666 de biserici, cifra oficiala data de secretariatul de Stat pentru Culte. Cele mai multe pe cap de locuitor sunt insa in Salaj, unde exista una la fiecare 474 de persoane.

Politica si religia sunt in stransa legatura si se straduie din rasputeri sa manipuleze mintea omului. INSA omul prost (majoritar la noi) are nevoie de religie ca de aer. Fara religie, omul prost instiga la haos. Omul prost, la gandul ca pur si simplu dispare si are doar cateva decenii de trait, devine un porc flamand care nu va sti altceva decat sa caute sa puna mana pe resurse si pe bunuri. Rockerfeller spunea: "Nu incercati sa educati prostii - folositi-i!" Si asta se intampla acum. Da, e trist e ca se surprima in ultimul timp (de cand popii au realizat ca le scapa tineretul printre degete) studiul temeinic al stiintei - in special al domeniilor care fac religia ridicola: ANATOMIE, BIOLOGIE si ASTRONOMIE. Dar incercati sa ganditi ca cei din elite (care-si educa cum trebuie odraslele). Cui ar folosi daca 7 miliarde de suflete nu s-ar multumi cu un trai modest? Cum cu dibacie ortodoxismul a sedat mintile prostilor cu vorbe "de duh" de genul: "Fericiti cei saraci cu duhul", sau "Crede si nu cerceta!". Ia ganditi-va, daca taranii ar realiza ca sunt oameni cu drepturi, si ca pe masura efortului depus ar trebui sa duca o viata decenta - n-ar deranja elitele? Acum e perfect - se vaita resemnati si se multumesc sa spuna: "Asa a vrut Dumniezo sa ne bata, ne purtam crucea si asta e!" E GASELNITA PERFECTA a unor oameni geniali de-acum 2 milenii. Ai caror urmasi sunt acum bancheri, antreprenori, investitori, avocati, popi, brokeri, marketing manageri etc. Adica profesii care nu produc absolut nimic concret (in afara de a se ocupa cu manipularea slabiciunilor omenesti). De aia lumea e intoarsa acum cu fundu-n sus, iar cei care chiar au o contributie reala la dezvoltarea unei societati - profesori, medici, ingineri, inventatori, cercetatori etc - zac intr-un trai mediocru spre sarac, mai ales la noi in est, unde ortodoxia e in floare. 

Biserici, scoli si spitale in Romania :

Numar total de biserici - 18.429 

Numar total de scoli - 4.022

Numara total de paturi de spital - 128.501

Prietenia

Știm cu toții că avem nevoie de prieteni și că nu putem trăi fără ei. Dar ce facem atunci când ei uită de noi, nu mai au timp pentru noi? Cu timpul ne maturizăm și ne dăm seama cât important este să avem prieteni adevărați. Viața este ca o petrecere, invităm mulți prieteni, unii pleacă mai devreme, alții rămân toată noaptea, unii râd cu tine, alții râd de tine, unii întârzie la petrecere. Dar după ce petrecerea se termină, puțini rămân să te ajute la curățenie. Și de cele mai multe ori, nu ei sunt cei care au făcut mizerie.
Sunt acei "prieteni" care atunci cand intra intr-o relatie uita de prieteni ,uita de tot ....aceea nu iti sunt prieteni . Le-as spune simple "cunostinte" care atunci cand se vad singure apeleaza la tine pentru trecerea timpului .
Prietenii adevarati nu te vor da la o parte nici macar atunci cand isi fac o iubita. Aceștia sunt adevărații tăi prieteni. Doar aceștia contează cu adevărat!
Prietenii adevărați au un loc special în inima noastră și au rolul de a ne fi mereu alături, de a ne sfătui și de a ne apăra. Spuneam cu ceva timp în urmă că adevăraților prieteni nu trebuie să le spunem că avem o problemă, ei știu deja când avem nevoie de ei.
Adevărații prieteni își fac timp pentru noi, au răbdare să ne asculte și să ne sfătuiască, și asta nu înseamnă că trebuie mereu să fie de acord cu noi.
Prietenii adevărați sunt cei care își țin promisiunile și vor avea mereu curajul să îți spună adevărul în față, chiar dacă nu e mereu plăcut.
Prieteni îți sunt cei care râd cu tine, nu de tine atunci când se fac glume.
Prietenii își lasă deoparte treburile și vin să te ajute, cu mare drag, fără să aștepte nimic în schimb.
Prietenii adevărați nu se supără unul pe celălalt, iar dacă o fac, nu sunt orgolioși și își cer scuze și se împacă.
Adevărații prieteni au mereu cuvinte frumoase despre tine, nu te bârfesc pe la colțuri.
Adevărații prieteni se sprijină, se susțin , se încurajează atunci când trebuie să-și atingă obiectivele.
Foarte important, prietenii adevărați nu sunt geloși și invidioși pe ceea ce ai sau pe ceea ce ai realizat, ei se bucură pentru tine din suflet.
Adevărații prieteni sunt cei care cred în tine chiar și atunci când nici măcar tu nu mai încredere în tine!

Adevărul este că unii oameni rămân alături de tine doar dacă au ceva de câștigat. Când își ating scopul, ei pleacă. Rar pierdem prieteni sau iubiți, dar în timp ne dăm seama care merită să ne fie prieteni și care sunt prieteni adevărați!

De ce sa mai continui cand nu esti apreciat la adevarata ta valoare ?!

De multe ori se intampla sa fi mintit ,manipulat si fraierit pe fata in fiecare zi . Sunt zile cand ajungi sa constientizezi ca unii oameni , analfabeti de meserie, ajung sa fie platiti mai bine ca tine, care vorba aia ...."ai facut scoli sa ajungi sa fi respectat ,ai devenit o persoana inteligenta, cu multe aptitudini" dar defapt iti dai seama ca unul care nu poate lega doua cuvinte, e platit triplu fata de tine, avand o munca de 3x mai usoara ca si a ta . Pe moment in mintea ta apar intrebari fara raspuns si ganduri care nu duc nicaieri . De parca nu era de ajuns, pe langa tine ai parte si de un anturaj de tot rahatul ,care indiferent ce le-ai propune, ei te vor tot acolo cu o viata mediocra si incearca mereu sa te traga in mocirla in care sunt si ei.
De cele mai multe ori ajungem sa toleram toate astea , si le trecem cu vederea . Nu "de prosti" ci de faptul ca nu ne cunoastem adevarata noastra valoare .
 Vina este doar a noastra , pentru ca acceptam un comportament de mana a 2-a si-i il lasam sa ramana in viata noastra . Adevarul este ca persoanele din viata noastra sunt reflectii ale noastre si fiecare are rolul ei de a ne invata ceva .
In momentul in care ti se intampla sa fii pus in situatii neplacute, asta te poate zdruncina sau poate fi sutul in fund de care aveai nevoie ca sa te trezesti. Asta e semnul ca nu iti traiesti viata pe care ti-o doresti. Si atunci ce trebuie sa  faci?

Constientizeaza faptul ca nu e ceea ce vrei in viata ta .

Identifica ce anume te calca pe nervi . 

Intreaba-te mereu : Daca nu vreau asta, ce anume vreau cu adevarat ??

Mereu ramai calm , respira , ia-ti "la revedere" si pleaca , PUR SI SIMPLU.  

Dar nu te linistii , asta nu e de ajuns . Faptul ca ai fugit de ceva nu inseamna ca nu o sa te prinda din urma . Trebuie sa te duci dupa ce anume vrei sa schimbi , fara sa te uiti inapoi . Asa ca ramai cu furia pe care ti-ai generat-o si transform-o in actiune .

Oamenii valorosi nu sunt apreciati la adevarata lor valoare, si atunci pleaca ,cauta pe alcineva care sa le aprecieze munca cu adevarat .

Oamenii valorosi "se vad" doar atunci cand nu mai sunt prin preajma .

Nu-ti pierde speranta.

"Uneori,viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde speranta. .Trebuie mereu sa aflati ce iubiti si ce va place . Asta este valabil atat pentru viata profesionala , cat si pentru cea personala . Munca va ocupa o mare parte din viata si singurul mod in care puteti fi complect satisfacuti este sa faceti ceea ce considerati voi o meserie grozava . Iar singura modalitate prin care ai o meserie grozava e sa faci ce iti place . Daca n-ati gasit-o inca , mai cautati , nu va resemnati. La fel cum se intampla si cu celelalte probleme de pe suflet , veti sti cand ati gasito . Si , la fel ca o relatie ,devine din ce in ce mai buna pe masura ce trec anii . Asadar cautati in continuare , nu va resemnati !!!
Faptul ca stii mereu ca vei murii intro buna zii este "unealta" care te va ajuta  sa iei decizii importante in viata .Pentru ca aproape totul  ,asteptarile ,mandria , frica de rusine sau esec , sunt lucruri care palesc in fata mortii, lasand loc doar pentru ceea ce este cu adevarat important .
Amintindu-ti ca vei murii este cea mai buna metoda pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face sa crezi ca ai ceva de pierdut . Nu exista niciun motiv pentru care sa nu iti urmezi inima .
Nimeni nu vrea sa moara , nici macar oameni care vor sa ajunga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo . Cu toate astea , moartea este destinatia pe care o inpartim cu totii. Nimeni nu a scapat de ea . Si asa si trebuie , pentru ca Moartea este ,foarte probabil , cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul de schimbare a vietii , ea ii "curata" pe cei batrani si face loc noului . Deocamdata , noul sunteti voi, dar intr-o buna zi, nu foarte indepartata de cea de azi , veti deveni treptat cei "vechi" si veti fi "curatati" . Imi pare rau ca sunt dramatic,dar cam asa e .
Timpul vostru este limitat, asa ca nu-l irositi traind in locul altcuiva .Nu fiti prinsi in dogme , care inseamna sa traiti cu rezultatele gandirii altor oameni . Nu lasati "zgomotul" creat de opiniile altora sa va distraga de la vocea voastra interioara . Si , cel mai important , aveti curajul sa va urmati inima si intuitia . Ele stiu , cumva , ceea ce vreti sa deveniti cu adevarat . Tot restul este secundar . "
                                                                                                                                              
                                                                                                                                 "  Steve Jobs "

E nedrept

Lumea întreagă e construită pe un set de valori educate, propagate, şi păstrate pentru o structură socială care pare…să meargă. Structura care în imperfecţiunea ei dă naştere la alte imperfecţiuni , şi una din cele mai frecvente e nedreptatea. Dar de fapt, ce e nedreptatea?

Când răneşti pe cineva, îi faci o nedreptate. Se spune că acela care îţi face o nedreptate nu rămâne cu o datorie pentru tine, ci cu o pierdere pentru sine. Proverb preventiv. Lumea e legată de tot ceea ce învaţă şi se foloseşte de toate mijloacele pentru a ajunge mai departe, pentru a îndeplini scopuri, iluzii, false realizări, sau forme contextuale de plăcere. Dar nu există forme absolute nici ale dreptăţii, nici ale nedreptăţii. Nimeni nu e ‘îndreptăţit’ să decidă pentru toţi, deşi se întâmplă mai des decât am vrea să acceptăm. Părinţii decid pentru noi ce drum educativ să urmăm, fără să înţelegem că această constrângere va fi definitorie pentru personalitate noastră în viitor. Într-un fel, ne fac nedreptate dându-ne un drum conform setului de valori şi principii adoptate la rândul lor de la alţii. Un fenomen de constrângere şi închegare a societăţii bazată pe relaţii de asemănare, de risipire a temerilor personale de a fi ‘altfel’ , de a nu te putea integra într-un cerc doar pentru că eşti ‘diferit’ şamd. Dar şi atunci, dacă simţim apartenenţa aceea, nu e de fapt o altă idee dedusă din dependenţa socială? Acea plăcere de a mai avea pe alţii ca tine alături, nu este tot un rezultat al acestei nevoi educate de a căuta complezenţă, acceptare, asemănare, adictie?

Ador experimentele. Şi cel mai recent este acela de a mă îndepărta de ceilalţi şi de a lăsa la o parte mult din ceea ce mi s-a spus că e drept, şi să descopăr ce e drept pentru MINE. Trăiesc pentru mine. Mi s-a dat viaţa pentru a-i găsi un rost, pentru a o trăi, pentru a duce o misiune la capăt? nu ştiu, pentru că mult din ceea ce sunt a fost deja programat în mine. Ştiu doar că orice ar fi, trebuie să descopăr singur.

Şi aşa mi s-a spus că sunt nedrept . Că nu mă gândesc la alţii. Că unii suferă din cauza răcelii şi a distanţării. Acelaşi mecanism egoist care mă conduce pe mine să-mi văd rostul, e cel care mă critică acum că mă desprind de alţii. Cum? simplu. Lumea nu are nevoie de noi decât din egoism, nu pur, ci antrenat, antecreat, dependenţă falsă, aprocrifă . Nu te vreau lângă mine pentru că eşti nemaipomenit. Te vreau lângă mine pentru că din ‘nemaipomeneala’ ta fur şi eu puţin. Mă simt mai ‘nemaipomenit’. ‘Învăţ’ de la tine, pentru că tu ‘ştii’. Te ascult pentru că ai ‘experienţă’. Totul, dar absolut totul se aplică în cadrul acestor reguli prestabilite de alţii , de milenii pentru cei care sunt, au fost, şi pentru cei care nici nu s-au născut.

Oamenii poartă ochelari de cal, marea lor majoritate. Văd doar ce li se aşterne şi nu deschid ochii la ceea ce este şi în jur. Poate eu nu vreau să fiu ca tine, poate NU SUNT ca tine.